Andreï Makine: Dincolo de frontiere (fragment)

„După isprava noastră din rue des Petits‑Hôtels, Osmonde și‑a continuat traiectoria neobișnuită: extracție minieră, viticultură, publicitate, lanț hotelier, închiriere de automobile de lux, distribuție de produse digitale, brokeraj…

Credeam că le întâlnește pe acele femei în cursul activităților sale. Situația fusese însă, întotdeauna, exact pe dos. Ca să dezvolte o relație, adesea foarte scurtă, își schimba profesia și țara. Cariera lui, plină de schimbări bruște, se lăsa călăuzită doar de pasiune – cu un gust cam amar, fiindcă pasiunea nu supraviețuia posesiei, adevăratul extaz fiind în gestul vânătorului care‑și ține respirația când ochește prada. Se putea îndrăgosti de o marcă de parfum, dacă distribuția acestuia era asigurată de o femeie pe care o plăcea. Manager de produs, statistician, director de promovare sau de marketing… Unul dintre patronii lui, un negustor de alcool din Argentina, care nu voia să‑l piardă, a exclamat într‑o bună zi: „Bine, o să pun o actriță de filme porno îndărătul fiecărei sticle!“. O înțepătură nedreaptă, pentru că, odată cu vârsta, Gabriel nu mai umbla doar după cuceriri. Ce anume aflase de la digger‑i? În una dintre cărțile întemeietoare ale comunității, Cele trei nașteri ale noastre de Théodore Godbarsky (Godb, cum îi spuneau ei), Osmonde a citit, într‑o zi, acest fragment: Prima noastră naștere, cea biologică, este aceea a unui conglomerat de celule, capabil să se reproducă și condamnat să dispară în douăzeci sau treizeci de mii de zile. Cea de‑a doua naștere, socială, urmează după Prima: foarte tânărul animal începe să existe pentru ceilalți. Fie că traseul lui va fi modest sau măreț, moartea îl va izbi tot după douăzeci sau treizeci de mii de zile. E soarta nefericită de care ne agățăm, mânați de cele două argumente ale vieții – frica de moarte și putința de a juisa. Intersecția celor două este orgasmul: în el, plăcerea se întâlnește cu perpetuarea genetică și ne alimentează combativitatea care ne îngăduie să înfruntăm absurdul – ani îndelungați de dresaj școlar, chinuitorul jug profesional, bătrânețea, decesul. Acest elan vital nu este îndeajuns. O dovedește frecvența sinuciderilor: ca să omoare omul social în care a fost transformat și din pricina căruia suferă, omul își ucide propria făptură biologică…

Dacă volumul lui Godb n‑ar fi însemnat decât această constatare a grabnicei noastre distrugeri, Osmonde l‑ar fi nesocotit – o havană şi un trup de femeie compensau această scurtă tragicomedie. Însă, acolo unde cititorul aştepta o făgăduinţă mistică din lumea cealaltă, era înfăţişată o viziune cu totul altfel. Odată depăşite cele două naşteri ale noastre, cea biologică şi cea socială, viaţa se deschidea către cea de‑a Treia, petrecută nu într‑o tulbure viaţă de după moarte, ci în sânul vieţii de zi cu zi. Osmonde a rămas neîncrezător, pornit să stivuiască această nouă viziune printre ispitirile ezoterice ale tinereţii sale, teorii din care răzbatea scânteierea mântuirii şi care‑i strecurau credinciosului o întreagă harababură de formule magice inutile în existenţa sa de zi cu zi. Godbarsky, însă, vorbea despre o viaţă cât se poate de reală, de crudă, de senzuală, în care subterfugiile spiritualiste nu‑şi aveau o clipă locul. Să refuzi acest pariu însemna să mori înainte de soroc!”

Andreï Makine a dezvăluit, spre stupefacţia generală, într-un interviu din 2011 pentru Le Figaro, că sub semnătura scriitorului Gabriel Osmonde se ascunde tot el. Sub propriul nume, încoronat de laurii premiului Goncourt în 1995, a publicat 18 volume, sub cel de-al doilea, doar patru. Romanul Dincolo de frontiere îi aduce pe cei doi între coperţile aceleiaşi cărţi, în care Osmonde devine personaj, mentor spiritual, mag şi călător prin interstiţiile lumii vizibile. Complexa arhitectură a volumului, sub arcadele căreia se intersectează nu doar măşti umane din toate azimuturile, ci şi ficţiuni diferite, ne poartă de la Paris la Bruxelles şi apoi într-o Abhazie edenică, unde sîntem pregătiţi să înţelegem rosturile celei de-a Treia Naşteri, Alternaşterea, adică supravieţuirea dincolo de identităţile noastre, biologică şi socială, şi chiar „dincolo de dispariţia noastră fizică”.

 

Andreï Makine (n. 1957, Siberia) se numără printre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani, după succesul răsunător al Testamentului francez (1995), distins cu Prix Goncourt, Prix Médicis şi Prix Goncourt des Lycéens. Scrise într-un stil sobru şi evocator inconfundabil, romanele sale au încîntat publicul cititor, fiind traduse în peste patruzeci de limbi. La Editura Polirom au mai apărut: Iubirea omenească, Pe vremea fluviului Amur, Testamentul francez, Crima Olgăi Arbelina, Pămîntul şi cerul lui Jacques Dorme, Femeia care aştepta, Recviem pentru Est, Viaţa unui bărbat necunoscut, Cartea scurtelor iubiri eterne, O femeie iubită, Patria locotenentului Schreiber, Arhipelagul altei vieţi.

Andreï Makine

Dincolo de frontiere

Traducere din limba franceză și note de Daniel Nicolescu

Carte publicată şi în ediţie digitală

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *