Lecția de arheologie

Au trecut neștiuți anii gloriei

urcatul pe dealuri spre cetățile dacilor

cu cortul așezat pe locul templului

aproape de izvoarele de mercur

(pe atunci era apa zeilor)

cu picătura de sînge lăsată acasă

lîngă cealaltă sabie

ca un semn al întoarcerii

 

anii gloriei numărați împreună:

războaiele oprite între

o sărbătoare de-a noastră

și o sărbătoare de-a lor

 

o îndoială din antichitate

a rămas între de noi

lîngă țiutiul radioului cu tranzistori

și susurul mercurului în pămînt

lîngă gențiana pe care

nu știam că o chemă gențiană

 

ehei, anii gloriei, anii gloriei

focul de tabără văzut din cosmos

(ne-au făcut semne

le-am răspuns cu lanternele)

zile întregi am căutat în pămînt

părul roșu al geților

medalia de argilă

de la capătul fiecărei zile

picătura de sînge  de-acasă

cărată peste secole

învelită în rășină

ca un fruct care ne va supraviețui

 

Au trecut neștiuți anii gloriei

gențiana presată în manualul de istorie

a ajuns în ierbar

vorbele noastre au dobîndit

gîjîitul inconfundabil

al strămoșilor

 

 

iar părul roșu al geților

e măturat din toate frizeriile

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *