Destrămare

Curând îmi voi picta sub inimă 
Toate literele.
Voi proba echilibrul dintre ele .
Sub fiecare destrămare a corpului 
Voi curăța cu glicine 
Ce a mai rămas din el .
Un geam se va deschide  singur
Mai obosit decât trupul.
Îmi voi privi atâtea zile urcate,
Atâtea priveliști închipuite.
Curcubeul se va face zid 
Împrejurul meu. 
Umbra Lui va clădi 
Mersul pe ape al fiecăruia…

Un comentariu

  1. Ana Pop Sîrbu says:

    O poezie dedicata timpului Floriilor, vindecării Lumii, Vinerii Mari a Paștelui Catolic si începutului Sărbătorii religioase evreiești .

    Fie ca sănătatea lumii noastre să întreaca viteza luminii !

    Pace !

    Ana Pop Sîrbu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *