Apostazie

Pădurea, surâsul, lăstunii sunt roșii.

Dinspre cine știe ce tărâm

Se așează roua.

Ochii așteaptă

Un alt tărâm de sunete .

Arcadele zilei cad pe broderii.

Culoarea pădurii se prăbușește în amurg.

Maree de sunete printre frunze.

Numai reverie  în jur.

Ochii și fața nu se mai văd.

Cuvintele ce se înalță devin șoapte .

Bătăile inimii le aud numai îngerii…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *