Regimul nocturn al politicii sau Nimic nou sub Lună

În recenta mini tornadă din păhărelul național, țoi sau ștamplă, puterea vântoaselor a fost sporită de neostoita muncă nocturnă a iminent demisionarului guvern, soldată cu zeci de ordonanțe, utile totuși lui și nu știm cât Țării, ceea ce oricum e irelevant. Revolta unora a mers până la a-i cataloga pe truditorii nopții ca „hoți”, adică au lucrat „noaptea pe ascuns ca hoții”. În primul rând, când e vorba de politică și nu numai, e bine să ne reamintim  cuvintele străbunilor noștri trecuți prin de toate și tocmai de aceea doctores, capabili deci să ne disciplineze: nil mirari, să nu te mire nimic. 

A-i considera hoți doar pe cei care își fac aranjamentele sub oblăduirea întunericului nocturn e totuși o limitare nepermisă și jignitoare până la urmă; subliniez că deja în Lex duodecim tabularum, străbuna Lege a celor douăsprezece table, se făcea o distincție între cei care furau ziua și cei care procedau noaptea, până la urmă cu toții hoți. Acțiunea punitivă era însă diferită existând o oarecare înțelegere pentru diurni comparativ cu nocturnii, căci se considera că ziua e mai dificil să furi (e lumină, te poate vedea lumea…) decât noaptea când la întuneric puteai face și mai mari rele pe lângă furt, precum vătămări corporale grave sau crime. Ca atare hoții diurni erau adesea doar amendați trebuind să restituie, cu regret desigur, ceea ce și-au însuși fraudulos, în timp ce nocturnii erau executați.

Evident că unele prevederi ale legislației romane sunt de-a dreptul aberante azi când în fostul Imperiu până și criminalii, indiferent de numărul victimelor, beneficiază de drepturile omului deși numai oameni nu pot fi numiți.

Revenind la laborioasa activitate nocturnă cu iz politic, câteva exemple ne vor spune  că, furtivă sau nu, în general nu dă rezultatele scontate. 

De la Sallustius știm că în mare conjurația disperatului Catilina a fost pregătită și în cadru nocturn. A fost o aventură politică penibilă ca și pretenția lui Cicero în Senat de a fi salvat Republica, moartă deja,  din ghearele complotistului noctambul. Altminteri nu e clar dacă în viitorul imediat nu a participat și oratorul la întruniri nocturne vizându-l pe Caesar. Oricum toți au sfârșit-o conform prevederii Tablelor, deși juridic erau oarecum depășite.

De la Tacitus am aflat că o serie de comploturi împotriva lui Nero erau pregătite în cadrul unor întâlniri nocturne; întâmplarea cea mai incitantă e cea cu senatorii care pregătesc o petiție către imperator, cu gândul că i-o vor preda personal și îl vor ucide; noaptea nu a fost un sfetnic bun fie și pentru că Nero fusese informat – lucru firesc pentru un conducător adevărat – așa că la întâlnire a luat actul și i-a informat că nu el va muri ci ei; și a urmat execuția. 

Mai aproape de noi însă în timp, să reamintim că și detronarea lui Alexandru Ioan Cuza pare să fi fost concepută în cadrul ocrotitor (pentru complotiști) al nopții. 

Ca să nu o lungesc cu exemple care demonstrează același lucru, aș spune că un îndemn precum „băieți, fetelor, mai bine dormiți noaptea sau ca la meteo, vorbiți despre temperaturi  decât să faceți politică” (reamintesc că după opinia unor prezentatori „la noapte vorbim despre temperaturi… ”) nu ar avea vreun efect pozitiv, soporific; iar asta pentru că, au demonstrat-o și ai noștri, nimic nu e nou sub Lună. Eventual, vorba poetului, „mai moare câte-un rege, mai cade câte-o stea” dar asta nu schimbă nimic.  Genialul Vergilius ne spune că pătrunderea grecilor în Troia a avut loc „în lumina complice a Lunii”. Nici ei nu s-au întors cu bine acasă.  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *