Avatarurile curții

Tot mai rar invocată dar  evocată nostalgic, cu sensibilitate florală, ca loc al recreerii private, domestice deci (prin reclamele de primăvară-vară)…, curtea primește însă conotații și sonorități în forme juridice, absolut neplăcute pentru cei cercetați dar și pline de speranțe nu neapărat deșarte, de la caz la caz. Dar, până să ajungem la sugeratele conotații deloc întâmplătoare, căci nimic nu e la întâmplare când vine din latină, să ne oprim, fie și în treacăt, la înțelesurile avatarice ale nevinovatului cuvânt. Selectiv. 

Curtea bunicilor numită și ogradă, de regulă la țară (n-am înțeles niciodată de ce nu poate fi și urbană?), cu cloțe, rațe, gâște, eventual și curcani, evident pardosită cu găinaț și imală, dar nostalgică  spre poetică, fie și pentru că ei trăiau, iar noi eram copii lipsiți de griji și pentru că trebuie să ne supunem modelelor literare adesea de neînțeles.

Inevitabil lângă, se află curtea vecinilor unde se poate arunca câte o privire, mai cu seamă dacă se aud certuri și reproșuri; primează curiozitatea umană dar și dorința nestăpânită de a mai ști ce și-au aruncat în față megieșii, sau ce și-au cumpărat. 

Curtea școlii e locul în care contrar celui sadovenian, se întâmplă mereu ceva… rău pentru care vinovați sunt profesorii căci tembelismul juvenil e incontrolabil; ideal ar fi  să fie desființată și intabulată cu alte rosturi, spre pildă un parc al primăriei în care să nu se poată intra din pricina noroiului sau a prafului (în funcție de condițiile meteo:  vorbim despre ploaie sau topirea României…). 

Curtea regală înseamnă camarila (însemna în măsura în care nu mai suntem regat), adică o gașcă nu o dată imundă, parazitară și deci inutilă. 

Curtea miracolelor era în Parisul medieval un loc cu adevărat … miraculos în măsura în care, după lăsarea serii toți ciungii, ologii, orbii, muții se adunau laolaltă fără vreo meteahnă, cotizându-i Marelui Șef, căci nu erau de capul lor. Urmărind fenomenul cerșetoresc contemporan (mă recomand cu studiul Do ut des. Breviar despre cerșit, cu exemple și soluții, apărut în 2000 la Editura Marineasa) constatăm că nu s-a schimbat nimic în tehnologia și ierarhia cerșitului. 

Ne apropiem cu pași repezi și siguri către aspectele neplăcute ale curții, fără certitudinea că cele supra ar genera plăcere. Curtea Internațională de Justiție (cu sediul la Haga unde n-ai voie să fumezi tutun în cafenele, doar marijuana) s-a remarcat în ultimele decenii prin judecarea criminalilor de război din fosta Iugoslavie, condamnații fiind aproape fără excepție sârbi, nicidecum croați sau bosniaci; deci  un executant al comenzilor internaționale.

Și iată-ne la noi: Curtea Constituțională, cea Supremă, cea de Casație și Justiție sunt curțile cele mai invocate precum altarele divine. Și nu întâmplător, după cum avertizam la început: ne raportăm (DEX) la forma  reconstituită curtis care trimite la cohors; forma românească o legăm de genitivul cohortis, în latina populară cortis, curtis apoi), cu înțelesurile de ogradă, curte pentru vite și păsări, dar și spațiu delimitat al unei formațiuni militare (analog lui hortus – îngrăditură pentru unelte agricole, apoi grădină)) de unde cohortă (o zecime dintr-o legiune) pretoriană, sau imperială ( a împăratului) sau urbană (poliția orașului); dar aici e surpriza curții romane nu doar române; mai însemna și suită a unui magistrat la conducerea provinciei; urmărind frenetica activitate a Curților cu implicație juridică de la noi, chiar dacă uneori paradoxal lentă, mai că înțelegem de ce totuși cohors avea și înțelesurile de ceată, clică, alai, droaie; poate că totuși nu cu referire la magistrați  (cercetările continuă…).

În fine, în sfera verbului nu pot omite plăcerea (sau interesul) de a face  curte (cuiva); după ce am văzut strânsa legătură cu hortus, de ce nu am face grădină? îmbinând sentimentalul cu pragmaticul, jumătate flori, jumătate legume ecologice; ne-am apropia și mai mult de Creație conform uluitei ziceri „mare e grădina lui Dumnezeu!”. Am avea și un nou verb evident de sorginte latină, pe lângă uzatul deja a curta: a hoticulturaliza, variantă a horticultiva. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *