Cum – necum, cu ajutorul neprecupețit al mijloacelor media suntem în permanență asaltați de câte un eveniment pe cât posibil tragic, dramatic sau măcar epic. Într-un clasament al întâmplărilor care excită cetățenii Patriei la maxim, locul întâi îl ocupă (aproape) firesc crimele, adică omuciderile; specific, deoarece termenul de crimă, din latinescul crimen, criminis genitivul, are multiple înțelesuri trimițând la sfera juridicului pentru rezolvare, precum: învinuire, acuzație, vină, iar mai apoi omucidere. De remarcat și că, nefiind vorba întotdeauna de fapte probate efectiv, adjectivul criminosus (3) îl desemnează pe cel pornit să acuze, defăimător, infamant, pătimaș; abia după prezentarea probațiunii care est regina cum spuneau cei vechi, putem rosti termenul criminalis ca ucigaș de om.
În rest desigur putem vorbi despre crima de lezare a maiestății, despre crima organizată, foarte rar dezorganizată, crime împotriva umanității cu forma superioară (numeric) numită genocid care, fiind cel mai greu de dovedit e și cel mai simplu de rezolvat prin condamnarea unui singur individ, deși sau tocmai pentru că nu putea el singur să facă atrocitățile în masă; acoliții pot fi de folos ulterior învingătorilor.
Crimele petrecute în ultima vreme în Țară se înscriu în seria omuciderilor care au loc periodic și pe alte meridiane; e mai mult decât evident că nu există crime oribile sau frumoase, nu există criminali odioși sau adorabili, nu există departajare a criminalilor în funcție de sex, etate, religie sau naționalitate. Există criminali.
Deosebit de grav e însă faptul că la noi prinde teren tot mai mult, printr-o democrație maladivă a datului din gură și cu părerea pe toate canalele infestate ale mediei, un soi de exhibare penibilă a propriei păreri care să țină loc de justiție, de penal. Iar cu această apucătură constatăm că în fapt ne înscriem în mult iubita noastră continuitate: dar nu neapărat de sorginte romană de data aceasta; să-l cităm pe profundul cunoscător al neamului său, pe care nu-l putem contrazice fie și pentru că demult și-a mutat berăria în câmpiile Elisee: „Noi, Românii, suntem o lume în care dacă nu se face ori nu se gândește prea mult, ne putem mândri că cel puțin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne – să lăsăm încolo orice modestie: căci este știut că din discuție răsare scânteia adevărului.” Dacă rămânea la atât, printre altele, probabil că nu trebuia să plece în altă țară, numai că, având simțul realității românești, geniul din Haimanale adaugă firesc: „Nu e vorba, adesea discutăm însă cam pe de lături”. Orice comentariu e inutil, mai ales cu referire la contemporaneitatea noastră. Ca atare să nu așteptăm scânteia adevărului ci să constatăm a nu știu câta oară vorbitul pe de lături sau lătúri.
Observăm că deși, în fața morții suntem egali, cum susținea Seneca, totuși situația se schimbă surprinzător post mortem, după cum urmează: anul trecut doi bătrâni, cetățeni ai Țării, au fost hăcuiți cu topoarele de trei exemplare juvenile; n-au avut nici o șansă; bătrânii desigur, căci criminalii au fost condamnați la doar câte 11 (unsprezece) ani de închisoare deoarece erau minori când au săvârșit faptele; o invenție europeană absolut ticăloasă: nu există criminali minori sau majori ci doar ucigași ai semenilor. Care ar fi soluția? Cea transatlantică: criminalii sunt încarcerați până la maturizare (fizică desigur), iar apoi sunt judecați și condamnați ca adulți. Și, de preferință, executați. Malraux avea dreptate (pe vremea când în Franța mai funcționa ghilotina): „o viață de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață de om”. Regretabil dar Europa – deci și noi – a reținut doar prima parte. Pentru cei doi bătrâni nu a ieșit nimeni în stradă, televizuinele nu s-au excitat, politicienii nu s-au acuzat reciproc, așa că totul a trecut cu bine. Cu ocazia uciderii unui tânăr polițist de asemenea Țara nu a fost zguduită de profundis, doar cu măsură mediatic stabilită, deci nu au fost demonstrații; câteva excitamente au relevat vina instituției din care a făcut parte cel ucis; au „urmat” la măcelărire cei doi din Făget dar și patru cetățeni snopiți în bătaie soră cu moartea, în aceeași zonă cu același făptuitor. La fel, nimeni nu a demonstrat cu pancarte și celulare, iar relevanța politică a fost nulă.
Chiar mereu invocatul de mine drept roman spune că „unui copil i se datorează cel mai mare respect”; dar asta nu înseamnă să faci politică din uciderea unui minor așa cum se face în ultima vreme, schimbând și demițând funcționari publici (cam incompetenți ce-i drept) și ajungând la aberații sinistre: un cetățean (se zvonește că ar candida la președinția Țării – horribile factum) are tupeul … criminal să sugereze că închisoarea pe viață ar trebui dată doar celor care ucid minori, iar dacă e un bătrân, un adult, o femeie violată, acolo s-ar putea să fie și alte aspecte, vreo neînțelegere sau altceva. Probabil că unii gândesc(?) deja ca viitori președinți spre binele Țării: bugetul mai scapă de niște pensii amărâte (cele mari rămân căci beneficiarii lor sunt de regulă longevivi …), de gratuități medicale, astfel că s-ar naște un nou principiu: cine nu are bătrâni să-și cumpere (cu măsură), cine are prea mulți să-i extermine.
Am mai scris-o și o repet: singura opțiune pentru crime probate ca premeditate, indiferent de etatea, sexul (și celelalte enumerate la început) victimei, rămâne pedeapsa capitală și nu goana după senzațional, nu demonstrațiile civile, nu aranjamentele politice și, mai cu seamă nu aruncatul vorbelor ad libitum; dar tot din Roma ne vine și o soluție care să evidențieze mai bine o posibilă trezire a conștiinței criminalului: condamnarea la sinucidere (Seneca și mulți alții s-au supus verdictului); cazul recent al ucigașului de polițist, sinucis prin spânzurare, chiar în absența condamnării, nu este altceva decât ultima și singura licărire de umanitate de care putea da dovadă. Este împlinirea prin propria voie a unuia dintre principiile care au dat putere dreptului roman: Crimina morte extinguntur, Crimele se ispășesc prin moarte.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
