Dinastie

Înalt şi singur fabula
În faţa mării, marea sa
Şi pasul lui era de aur.

Dar întunericul felin
Se furişa în pelerin
Şi pasul lui se subţia.

Eu l-am zărit la ceasul când
Scria cu pasul scăpătând
Şi unda litera-i fura.

Voia… dar nu mi-a mai răspuns,
Şi pasul meu nu l-a ajuns
Nici chiar acum când calc pe fum –

Dar vin crescând în urma mea
Valuri de paşi – dacă-aş putea
Să le urmez!
Dar iată el,
Nemaivăzutul menestrel,
Din pasul meu îşi face pas:

Şi pasul lui era de aur…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *