Cum să „vinzi” un candidat, o candidatură

În plină campanie electorală pentru competiţia politică numărul unu din România, editura Humanitas a avut fericita idee de a propune o carte despre cum se face politica, despre ce trebuie să ştie cineva care intră într-o competiţie electorală, despre cum se construieşte o candidatură, despre principalele direcţii de gîndire (tactică şi strategie) şi de acţiune politică. E o carte de marketing politic, subintitulată „manual de marketing politic”, scrisă la patru mîini de doi dintre consultanţii de top, de pe versantul stîngist, „democrat” (strategi ai candidaţilor de orientară democrată, centru-stînga), din Statele Unite ale Americii.
Titlul ediţiei în limba română a cărţii este unul şugubăţ (şi, cred, cu oarecare notorietate în spaţiul politic authton, în urmă cu vreo 10 ani, cînd, pe centru-dreapta, existau cîţiva consultanţi autohtoni care sugerau în discuţiile informale că se ghidează după această idee directoare): „Pupă-l în bot şi papă-i tot”. În limba engleză, titlul volumului este, de asemenea, tare: „Buck Up, Suck Up…and Come Back When You Foul Up” (cu un subtitlu, jos, pe coperta 1 – 12 12 Winning Secrets from the War Room). Autorii acestei cărţi sînt Paul Begala şi James Carville.

Paul Begala este absolvent de drept la University of Texas din Austin. El e cel care a condus, împreună cu James Carville, echipa de consultanţă a lui Bill Clinton – în 1992, politicianul care i-a urmat la conducerea SUA lui Bush Sr. A devenit primul democrat după 16 ani care a ajuns la Casa Albă. Până la acea victorie răsunătoare, Begala mai înregistrase alte câteva, alături de partenerul său de afaceri Carville, în campanii electorale ale unor candidaţi pentru Senat sau pentru scaunul de guvernator din state precum Pennsylvania, Kentucky sau Georgia. Tot alături de Carville s-a implicat în campania pentru alegerile preliminare a lui Hillary Clinton, din 2008, apoi, după ieşirea acesteia din cursă, l-a susţinut activ pe candidatul la preşedinţie Barack Obama. A publicat, printre altele, Is Our Children Learning? The Case Against George W. Bush (2000), It’s Still the Economy, Stupid (2002), Take It Back. Our Party, Our Country, Our Future (2006, în colaborare cu James Carville).

begala carville
James Carville Jr. este analist şi consultant politic american, personalitate mediatică, moderator de televiziune şi radio difuziune, profesor de ştiinţe politice la Tulane University (New Orleans, Louisiana), actor (The War Room, The People vs. Larry Flynt, Mad About You etc.) şi producător executiv (All the King’s Men) la Hollywood, admirator şi consilier al lui Hillary Clinton, colaborator, din 2014, al postului Fox News şi susţinător de seamă al Partidului Democrat din Statele Unite. James Carville este un fervent adept al politicilor de stânga, susţinând necontenit şi profund discutabil că „democraţii sunt eroii, iar republicanii personajele negative”. A publicat, printre altele, All’s Fair: Love, War and Running for President (1995, în colaborare cu Mary Matalin şi Peter Knobler), We’re Right, They’re Wrong: A Handbook for Spirited Progressives (1996), Had Enough? (2004), It’s the Middle Class, Stupid! (2012, în colaborare cu Stan Greenberg), Love & War: Twenty Years, Three Presidents, Two Daughters and One Louisiana Home (2014, în colaborare cu Mary Matalin), dar şi o carte pentru copii, Lu and the Swamp Ghost (2004, în colaborare cu Patricia McKissack, ilustraţii de David Catrow)

Aşadar, co-autorii acestui volum vorbesc despre marketing politic în numele unei experienţe cu clienţi de stînga, democraţi. Şi, acest fapt e afirmat explicit de mai multe ori în carte, în numele unor credinţe politice de stînga. Ca element de culoare, unul dintre co-autori, James Carville este căsătorit cu cineva care simpatizează puternic dreapta politică americană. Însă, volumul nu este unul ideologic. Nu îi putem aplica o asemenea grilă de lectură – dacă am face-o, l-am rata într-un mod spectaculos. De altfel, între exemplele cu care cei doi îşi ilustrează o teză, o idee, o situaţie, o soluţie se regăsesc şi o serie de reverenţe făcute către (cu precădere) oameni politici sau (mai rar) consultanţi politici care au evoluat „la dreapta” spectrului politic american. Însă, încă o dată, grila doctrinar-ideologic nu e deloc adecvată acestei cărţi.

„Manual de marketing politic” nu e prea mult spus, chiar dacă domeniul la care se raportează are dimensiuni impresionante şi multe „etaje”. Structura carţii este una de manual – vioi, combinînd plăcut şi eficient „ce să” şi „cum să”. Este un volum cu multe exemple de practică politică, cu ceva teorie, cu (multe) exemple personale pe care cei doi autori le oferă, cu generozitate, cu privire la o situaţie politică sau alta, din vasta lor experienţă. Aşadar, dimensiune teoretică, minimală; dimensiune practică, majoritară.

În ceea ce priveşte dimensiunea teoretică – liniile directoare care subîntind „filosofia” celor doi strategi americani derivă dintr-o perspectivă realist-cinică. Să îi spunem – machiavelică. Nu e o demonstraţie de idealism, nu e o paradă de etică (cel puţin, nu de etică, în sensul larg al termenului, în sensurile omologate de simţul comun); „morala” căreia i se supun cei doi strategi şi pe care încearcă să o impună şi clienţilor lor sau despre care sugerează că ar fi bine să fie asumată de potenţiali clienţi e una larg-utilitaristă. E o morală care subîntinde un set de acţiuni ce au un obiectiv clar, derulat după o strategie clară şi făcînd uz de mai multe serii de tactici – o morală care poate violenta – prin cum este formulată şi prin tipul de acţiuni politice pe care le inspiră – firi neobişnuite cu lumea dură a competiţiei politice.
În privinţa dimensiunii practice – cea care, d.p.d.v. cantitativ, îşi ia partea leului în acest volum – paleta tematică este largă. Găsim în carte, între multe altele, elemente care ţin de planificare strategică, de comunicare politică, de construcţie a mesajului, de public speaking, de prezentare a mesajului, tehnici de autoapărare verbală. În sumă, găsim – detaliate, analizate, explicate, ilustrate – elemente suficiente încît, pentru un politician, pentru un potenţial candidat, pentru – generic vorbind – un competitor politic, să avem, în cele din urmă, ceea ce, în comunicare, se cheamă o prezenţă. O prezenţă politică pregnantă, relevantă. „Cartea aceasta îţi va pune la dispoziţie câteva sfaturi practice şi de bun-simţ în aşa fel încât să ieşi câştigător. Vei dobândi anumite tehnici şi tactici verificate în diverse confruntări şi care s-au dovedit infailibile în vâltoarea încleştărilor politice. Una peste alta, dacă eşti mai rapid, mai isteţ şi mai bătăios decât adversarul tău, ai toate şansele să câştigi. Acesta este şi scopul cărţii noastre – să-ţi dezvolte calităţile respective. Nădăjduim să-ţi punem la dispoziţie câteva strategii uşor de aplicat, astfel încât să înveţi cum să închei o afacere, cum să câştigi clienţi, cum să avansezi ierarhic sau cum să obţii victoria în alegeri. Şi, mai presus de toate, cum să-ţi învingi adversarii.

Una dintre cele mai importante lecţii pe care le-am învăţat este că nu există un conflict între îndatorirea de a face ceea ce-i corect şi impulsul de a face ceea ce-i rentabil; e pur şi simplu depăşită o asemenea concepţie. Rămân, în schimb, mereu actuale şi dezirabile strădania de a-ţi păstra buna-cuviinţă, generozitatea şi onestitatea; necesitatea de a-i învesti cu încredere pe cei din jur şi de a-ţi asuma răspunderea; datoria de a pune în valoare calităţile nebănuite ale oamenilor şi de a persevera în tot ce faci. Cel mai adesea, acestea sunt strategiile cele mai eficiente pe calea către succes.“ – spun co-autorii acestei cărţi.
Sigur, ea nu garantează – aşa cum nici o carte serioasă despre politică nu poate face aşa ceva- victoria. Dar pune, în termeni reali şi nu ideali-idealişti, reperele minimale care vor construi un moment de succes.

Încă o observaţie de final – relevantă pentru cîmpul politic autohton, un „peisaj” în care regăsim, în exces aş zice, mult idealism şi, mai ales, mult amatorism cu privire la politică, la ce este aceasta, la cum trebuie să fie făcută, la cum se poate cuceri puterea. Volumul celor doi autori americani poate reprezenta şi o cale prin care se iese din iluzie. E un îndrumar bun în acest sens. Fiindcă politica se face mai degrabă aşa cum descriu sau sugerează şi Carville şi Begala şi nu într-un mod detaşat, poetic, romantic, la limită, habarnistic…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *