Legitimaţia de rom: o găselniţă neinspirată sau un paşaport spre demnitate?

Există oare cineva în România care să nu fi auzit vorbindu-se de dl. Florin Cioabă, auto-intitulatul “rege” al ţiganilor? Majestatea-sa se dovedeşte, aproape de fiecare dată, un ins progresist, neconformist, dornic să scoată minoritatea pe care o păstoreşte de sub torentul acuzaţiilor, mai mult sau mai puţin meritate, aduse de români şi de alţi europeni. Ştiam până de curând că dl. Cioabă îndeamnă membrii etniei rrome să nu se mai căsătorească la vârste sub cea legală, să renunţe la salbele şi ghiulurile imense de aur, să trăiască în mod cinstit din muncă. Probabil că mulţi dintre voi, dragi cititori, veţi zâmbi ironic imaginându-vă cum ar putea ei reuşi să se convertească în masă la o viaţa austeră şi laborioasă, aruncând la coşul de gunoi al istoriei relele obiceiuri care le-au adus unora dintre ei faimă şi bogăţie. Se spune că speranţa moare ultima şi cred că pe asta mizează şi înţeleptul monarh al romilor. Prin urmare, dl Cioabă pare a fi un cetăţean respectabil, decent, chiar luminat în multe privinţe, cu toate că are un aer pitoresc. Măcar să reuşească fie şi în parte ce şi-a propus!

Totuşi ultima găselniţă a acestuia recunosc că m-a pus serios pe gânduri. În perspectiva (incertă totuşi) de a deveni conducătorul tuturor ţiganilor din Europa, cu ocazia reuniunii de la Sibiu a Congresului Organizaţiei Internationale a Romilor (Ţiganilor), dl. Cioabă a propus o “legitimaţie” specială care să le permită romilor români să se deosebească de cei din Ungaria, Bulgaria etc. Cum aşa? Simplu: dl. Cioabă afirmă că multe infracţiuni sunt comise în străinătate de rromi care se dau drept “români”, fiind în realitate din alte ţări. Efectul imediat este deteriorarea gravă a imaginii ţiganilor din România, puşi la colţ pe coji de nucă, de toată mass media europeană. Şi nu mereu pe bună dreptate. Pe scurt spus, ţiganii ar urma să fie monitorizaţi cu ajutorul unor legitimaţii speciale, care vor indica apartenenţa la comunitatea romă din România. Florin Cioaba ştia desigur că va stârni furia unor ONG-uri ce militează pentru integrarea socio-economică a ţiganilor, dar a mizat pe susţinerea unui număr relativ important de ţigani, dornici să îşi afirme apartenenţa la grupul etnic în cadrul ţării a cărei cetăţenie o au, aşadar să îşi afirme o identitate bazată pe documente. Asta în condiţiile în care mai există în România destui ţigani fără acte de identitate.

Să plecăm de la câteva întrebări legitime:

  1. există oare un număr semnificativ de cazuri în care ţigani care comit infracţiuni în străinătate nu sunt de fapt nicicum cetăţeni români, dar se declară astfel pentru a nu strica imaginea comunităţii lor?
  2. o astfel de legitimaţie le va crea ţiganilor de la noi un sentiment de identitate colectivă, de mândrie, sau din contră îi va identifica negativ expunându-i unor comportamente agresive, de izolare şi respingere din partea celorlalţi români şi a altor europeni?

Reprezentanţii rromilor in Parlament consideră măsura discriminatorie şi generatoare de riscuri, iar dl. Mădălin Voicu s-a pronunţat categoric împotrivă: „Este in primul rand o chestiune de segregare si in al doilea rând este si o chestiune de discriminare, pentru că infractorul nu are etnie. Este primitiv. Nu mai traim in Evul Mediu. Formele de modernizare a romilor si de adaptare la o forma civilizata sunt altele decat cele de a emite legitimatii sa vada cine ciordeste sau nu. Nu putem sa-l luam pe Cioaba ca fiind stapanul lumii sau inelelor, chiar daca are el multe inele”.

În acelaşi timp, dl. Cioabă manifestă o dorinţă de a folosi elementele tehnologiei moderne spre a elimina impostura identitară:

Vom sti exact daca aceia care incalca legea fac parte din IRU sau din Romania sau daca sunt din alta tara. Pe legitimatie va fi un cod de bare care va fi inregistrat si stim exact cine va fi persoana”.

Nu ştium cum se va soluţiona această problemă delicată, pentru că taberele au dimensiuni greu de anticipat şi oricum disputa este sau va fi politizată la congres. La Sibiu vor fi prezenţi circa 250 de reprezentanti ai etniei rrome din 35 de ţări, probabil că unii vor fi de-a dreptul surprinşi de propunerea privind legitimaţiile.

În plan psiholo-cognitiv, atunci când vine vorba de ţigani, mulţi români au tendinţa de a recurge la imagini arhetipale, la stereotipii prin care demonizează şi dezumanizează acest grup etno-identitar. Teoriile identităţii de grup arată că indivizii îşi construiesc identitatea, şi-o inventează şi afirmă, prin raportare la două grupuri: ingroup şi outgroup. Din primul facem parte, faţă de al doilea ne raportăm adesea în mod critic sau ostil. Dihotomia Noi-Ei presupune scoatarea în evidenţă cu orice preţ a trăsăturilor etno-rasiale, lingvistice ori culturale care separă cele două grupuri, astfel încât faţă de outgroup se poate declanşa rapid o acţiune de marginalizare, pedepsire, ori chiar de eliminare. Celebra “purificare” etnică din Bosnia anilor ’90 se baza tocmai pe exacerbarea unui asemenea mecanism. În viziunea rromofobillor de la noi, ţiganul generic se prezintă fie ca o alteritate intrinsec  malefică, fie ca una bazată pe inoportun: există, ne produce disconfort, ar fi bine dacă nu ar fi existat. Din păcate, constat că mulţi români resimt disconfort faţă de posibila prezenţă a unui ţigan ca vecin şi se tem de agresivitatea gregară a acestui grup etnic. Sondajele de opinie din ultimele două decenii arată aceste sentimente negative. Grupului îi sunt atribuite trăsături preponderent negative, rasiale, biologice, moştenite, vorbindu-se chiar şi de o “genă a infracţionalităţii”, aşadar ceva imposibil de corectat! În acest punct, ne găsim într-o situaţie gravă şi cu puţine speranţe de corectare.

Se spune că termenul „ţigan” are acum, în ochii multor români, valoare peiorativă, de aceea mulţi membri ai grupului etnic respectiv au cerut şi au obţinut înlocuirea lui în dicţionare cu „rrom”. În conştiinţa multor membri ai etniei, „ţigan” se raportează la statutul de sclavi, abolit abia în secolul al-XIX-lea. Adjectivul „ţigănesc”, „ţigănit” şi verbul „a se ţigani”, derivate din substantivul „ţigan”, sunt numeroase în limba română şi trimit cu gândul la ceva neterminat, vulgar, grosier, ratat. Iuliu Zanne în colecţia sa clasică de proverbe din 1901 a identificat circa 129 de expresii legate de ţigani, precum faimosul „a se îneca precum ţiganul la mal” sau cinicul „ţiganul până ce nu fură nu se consideră om”. Pînă şi statutul de om ajunge să îi fie negat, aparent în glumă: „Nici salcia nu-i ca pomul, nici ţiganul nu-i ca omul”. Epitete precum „tuciuriu, ciocolatiu, colorat, cioară” exprimă clar dispreţul faţă de ţigani în mod generic.  Cuvântul „rom”, resimţit ca fiind mai neutru, fără încărcătură peiorativă, provine din limba ţigănească, cu sensul de „bărbat”, în timp ce în Vest (Germania) se mai foloseşte şi denumirea Sinti. Personal, folosesc „rom” şi „ţigan” ca sinonime perfecte şi nu consider că al doilea ar suna mai discriminator sau jignitor. În schimb îi înţeleg, omeneşte, pe romii care refuză să fie numiţi ţigani. E dreptul lor. Dacă prin absurd, mâine mi s-ar părea că „român” sună peiorativ şi aş decide alături de alte mii ca mine că grupul nostru etnic se va numi „valah” sau în alt fel, nu m-aş simţi confortabil să mi se interzică de către cineva să fiu numit cum doresc. Dar nici nu aş fi absurd să pretind ca toată lumea să adopte denumirea pe care o prefer eu!

Declaraţiile cu trimiteri negative la etnia ţăgănească nu lipsesc nici din vocabularul politicienilor români, inclusiv un şef de stat rămânând celebru pentru expresia „ţigancă împuţită”. De precizat că şi oficiali străini au folosit expresii jignitoare la adresa membrilor minorităţii respective, de pildă fostul ministru al afacerilor interne al Franţei, Manuel Valls, care i-a desemnat pe romii aflaţi în tabere pe teritoriul francez ca fiind „toată sărăcimea lumii” (nous ne pouvon pas accueillir accueillir toute la misère du monde). Aceste remarci denotă sporirea sentimentelor negative la adresa acestei etnii şi apelul la naţionalismul de tip agresiv, prin mecanismul clasic al „ţapului ispăşitor”. Franţa şi Italia au procedat deja la expulzări colective de ţigani români, încălcând astfel legile europene. Ar mai fi de spus că, din păcate, în ochii majorităţii românilor, reprezentanţii cei mai cunoscuţi ai grupului etnic ţigănesc sunt de regulă manelişti, cămătari, bandiţi, personaje pitoreşti şi adesea certate cu legea. Mai rar personalităţi autentice precum violonistul Ion Voicu sau fotbaliştii Ionel Dănciulescu şi Bănel Nicoliţă, performeri de excepţie în meseriile lor.

Aşa cum era de aşteptat, pentru un grup etnic încă puţin atins de modernitate, ţiganii nu formează nicidecum un bloc, din contră şi ei percep diviziuni şi schisme politice, economice şi tribale. „Ursarii”, „căldărarii”, „cocalarii” nu fac mereu casă bună şi au fel de fel de idei preconcepute faţă de celelalte grupuri de rromi. Aşa că mă întreb dacă dl. Cioabă va trece pe legitimaţiile acelea şi sub-grupul de apartenenţă. Ca nu cumva, să zicem, căldărarii să tragă ponoase de pe urma unor fapte comise de ursari, sau invers!

Să mai spunem că, de câte ori se organizează un nou recensământ, se observă că ţiganii, în proporţie de masă şi previzibil, se declară români, dorind să fie asimilaţi cu majoritarii, evident spre a scăpa de stigmatizare şi marginalizare. Însă, iarăşi previzibil, numeroşi români reacţionează negativ la aceste tentative, probabil deoarece în plan identitar simt nevoia să se diferenţieze clar de acest grup etnic considerat negativ, marginal, mai ales prin raportarea la opinia occidentalilor (e vorba de faimoasa confuzie lingvistică „rom-român” care îi macină pe bravii naţionalişti autohtoni).  În mod tragic, tentativa ţiganilor de a se auto-numi romi este contrată vehement de mulţi români, aceştia denunţând asemănarea cu cuvântul „român”. Cu alte cuvinte ţiganul este acuzat de unii extremişti că este un „român fals”, o imitaţie nereuşită de român, la nivel lingvistic. Asta cu toate că, ne place sau nu, ţiganul respectiv are (sau ar trebui să aibă) act de identitate pe care scrie „cetăţean român”. O asemenea mentalitate constituie din start o mare problemă de acceptare şi comunicare. Sensul biologic-organic (şi rasial) al lui „român” se impune nefericit în dauna sensului civic, mult mai cuprinzător.

Să ne mai mirăm că o mulţime de tineri români exaltaţi şi rasişti de ocazie se plâng în locuri publice că Ion Antonescu nu a avut timpul să „ne scape” de rromi, deportându-i până la unul în Transnistria? Sau că în septembrie 2012 la un meci de fotbal dintre Steaua Bucureşti şi Rapid, membri ai galeriei steliste au afişat un imens banner pe care scria „Respect Eugen Grigore”? Pentru cine nu ştie, este vorba de un şofer de camion ieşean care acum peste 35 de ani a răzbunat uciderea soţiei şi copiilor săi de către câţiva ţigani dintr-o şatră aflată în vecinătate venind cu camionul si strivind 24 de persoane în câteva minute! În mod glumeţ dar şi rasist, membrii galeriei echipei de fotbal Rapid sunt adesea gratulaţi cu epitetele „cioară” sau „ţigan”, iar majoritarii cel mai adesea ridică neputioncioşi din umeri sau chiar se amuză. Mă credeţi sau nu, unul dintre cântecele cele mai frecvente ale galeriilor echipelor bucureştene (în afară de a Rapidului, evident) sună cam aşa: „am avut si vom avea mereu boală pe ţigani…” Vi se pare comic? Mie nu. Poate că 90% din cei care strigă astfel nu ar putea ucide nici măcar o muscă. Dar ei dau expresie unor elanuri xenofobe puternic ancorate mental.

Iata de ce, cu riscul de a stârni mânia dlui Cioabă şi a adepţilor săi, cred că nici legitimaţia de rrom nu le va aduce ţiganilor un plus de stimă şi consideraţie din partea majoritarilor. Poate doar cel care le va tipări şi distribui (un ONG? în nici un caz statul, sper…) să câştige bani buni de pe urma lor. Le sugerez să aibă grijă să nu apară cumva cifra 666 în codul de bare că se iscă alte discuţii. În plus, deşi e probabil că există în Occident ţigani de alte naţionalităţi care, în lipsa actelor, se dau drept „români”, nu cred că este vorba de un fenomen amplu şi frecvent. Mai degrabă, dl Cioabă a generalizat nişte cazuri nefericite, spre a îşi promova ideea cu „legitimaţia” şi candidatura la Congres.

Revin la faptul că există tot mai frecvent o adevărată fobie a unor români faţă de romi, bazată psihologic pe mitul politic al alterităţii malefice. Ca să se schimbe ceva la nivel de percepţie nu va ajuta cu nimic ca romii să scoată la iveală o frumoasă legitimaţie colorată şi lucioasă. Cred că este necesar ca liderii comunităţii să lucreze din greu la crearea unei adevărate elite ţigăneşti, una formată din oameni harnici, creativi, responsabili şi prosperi. Nu doar romii care se vor „amesteca” printre români şi se vor integra perfect în societate pot constitui un exemplu pozitiv, demn de urmat, ci şi cei care, rămânând în comunităţile lor, vor accepta să îmbrăţişeze meserii căutate, unde prin onestitate şi efort personal, pot să se afirme. Dacă ursarii nu mai au urşi (ce bine!) şi nici clienţi într-o ţară în care atunci când spui masaj de regulă adaugi şi un adjectiv de tip „medical” sau „tailandez” şi te gândeşti la un salon luxos, dacă romii căldărari nu mai au căldări de pritocit pentru că acum avem cu toţii lighene de plastic made in China, măcar copii lor să se apuce să studieze informatica, să urmeze facultăţi economice care să îi pregătească pentru un comerţ modern şi civilizat, să se apuce de sport în cadrul unor cluburi, de muzică la nivel instituţionalizat. O să îmi spuneţi, stimaţi cititori, că ceea ce spun eu este pură utopie. Dacă în sute de ani nimeni şi nimic nu i-a făcut pe ţigani să se schimbe (oare?), dacă românii manifestă o doză atât de mare de ostilitate şi teamă faţă de ei (nu mai spun de rasismul ordinar al multora), cum să se depăşească asemenea imense obstacole structurale? Recunosc ca nu am soluţii miraculoase, dacă le-aş fi avut eram demult instalat la conducerea Agenţiei Naţională pentru Romi unde aş fi pus la cale mirifice strategii pe termen lung care să „rezolve” total problema romilor.

Dar oare unde ar trebui să se uite ţiganii dornici de modele pozitive? Pentru că noi vedem zilnic că şi destui din românii „noştri” (vorba vine) se dovedesc corupţi, hoţi, vicioşi: judecători care fraternizează cu inculpaţii contra bani, vacanţe exotice sau sex, medici care prescriu reţete false, profesori şpăgari, poliţişti cu mentalităţi fanariote şi politicieni veroşi. De ei ce mai putem spune, că nu par deloc ţigani şi totuşi se dovedesc nişte băloase scursuri ale societăţii? Nu ar fi poate util să le facem nişte legitimaţii de hoţi acestor domni şi doamne care îşi dezonorează profesiile şi naţionalitatea? Ceva de genul „hoţ de România”. Dar să fie obligaţi să le poarte la piept, zilnic, 24 de ore din 24, ca se se ştie ce hram poartă, inclusiv un timp după eliberarea din puşcărie,  şi evident când vor trece graniţele. Asta ca nu care cumva să pretindă că de fapt ar fi unguri, sârbi, bulgari sau mai ştiu eu ce, când ajung pe undeva pe afară, nu de alta dar altfel obligăm Ungaria, Serbia şi Bulgaria să introducă legitimaţii pentru bandiţii lor, ca nu cumva să se facă confuzii… Aşadar societatea românescă pe ansamblu pare una anomică, cu valori inversate, fără repere de stabilitate. Când un Gigi Becali devine mai faimos decât Lucian Blaga în ochii elevilor de liceu şi este dat ca exemplu de om de succes, mare patron de club şi europarlamentar fără pic de cultură politică, ce ne putem aştepta să copieze ţiganii de la români? Ar fi logic să îşi dorească să fie ingineri oneşti sau profesori cinstiţi şi săraci lipiţi, muncitori care trăiesc anonim şi cenuşiu de pe o zi pe alta? Să nu fim aşadar ipocriţi şi să le cerem virtute şi demnitate când nici mulţi români neaoşi nu le au.

Revenind la romi şi la problemele lor, ei bine, eu cred că tocmai existenţa unor comunităţi sudate, organice, cu lideri ascultaţi şi respectaţi, poate constitui o parte din răspuns. Desigur va trebui ca şi statul român să se implice mai activ în şcolarizarea şi integrarea celor ce dau dovadă de dorinţa de a progresa, iar Uniunea Europeană trebuie să îi încurajeze şi ea, financiar şi logistic, dar în mod subtil, nu obligând statele să le creeze forţat condiţii uniforme, la standarde nerealist de înalte, ci conform posibilităţilor dar în mod perseverent. Degeaba s-a creat de peste şapte ani Agenţia Naţională pentru Romi ca structură guvernemantală, dacă programele acesteia rămân frecvent literă moartă fără a ameliora semnificativ şansele de integrare ale romilor obişnuiţi. Poate că subestimez rezultatele acestei structuri, m-aş bucura să fiu contrazis cu argumente, să mi se demonstreze că a lucrat eficient şi a gestionat corect fondurile guvernamentale.

Discriminarea pozitivă nu prea pare a fi nici ea o soluţie. Personal nu cred că statul ar trebui vreodată să ofere anumite avantaje patronilor care angajează ţigani, nici să-şi angajeze funcţionarii pe baza unui algoritm rasial cum face acum, de pildă, Africa de Sud. Discriminarea pozitivă generează alt val de ostilitate din partea „majoritarilor” frustraţi. Am unele îndoieli şi faţă de practica de a rezerva locuri la facultăţile de stat pentru grupuri etnice discriminate. Nu pentru că nu ar trebui să existe o protecţie faţă de tinerii romi dornici să studieze dar am citit că adesea locurile rezervate lor sunt „comercializate” de staff-urile unor facultăţi sau diverşi candidaţi îşi „inventează” fără jenă origini etnice rome ca să beneficieze de asemenea avantaje incorecte. Comunităţile de romi, inclusiv cele nomade, ar trebui să apere şi să aplice consecvent codul onoarei, să răsplătească cu poziţii de connducere sau măcar onorifice romii harnici şi eficienţi, să unească simbolic membrii prin anumite ritualuri sociale care să le insufle mândria de a aparţine grupului.

Schimbarea nu va veni, presupun, nici de la impunerea forţată a numelui de „rom” în dicţionare şi nici de la legitimaţii care să ateste identitatea de grup, din teama de a nu fi „copiată” de răufăcători din afară. Ci doar treptat, în mod organic, plecând de la o masă critică de etnici romi, care au reuşit în viaţă prin metode considerate oneste şi transparente. Mulţi, puţini, vreau să cred că ei deja există şi vor deveni tot mai numeroşi în viitor. Repet, speranţa moare ultima.

8 Comentarii

  1. am fost in franta de doua ori vreau sa va spun ca -mi era rusine sa vorbesc limba mea de bastina romana ,riscam sa fiu privit cu ura de catre localnici ,si asta ,din cauza tiganilor care-si faceau aparitia prin locuri aglomerate cu puradei cu tot si cerseau spunand ,mi-e foame ,sunt roman dami si mie bani de mancare .erau insistenti ,tupeisti si obraznici tragea de haina omului sa-i deie bani cu insistenta specifica lor .faceau si alte fapte mai grave .ma intrebam de ce nu se recomandau ca sunt tigani ? nu cumva tocmai pentru a ne umili pe noi romanii ? pe unde ne ducem sa fim jigniti si marginalizati ? eu nu gasesc nici o scuza pentru ei sunt o natie care nu poate fi incadrata in ,nici o societate . si trebuie tratati ca atare .

    • Șerban Cioculescu serban cioculescu says:

      Domnule Florin,
      Va inteleg sentimentul de frustrare, intr-adevar si mie imi e rusine cand vad la Paris cersetorii romi in metrou, cum sparg urechile oamenilor cu versurile lor lalaite si cacofonice. Insa am vazut si romani get beget, albi ca laptele, cantand la acordeon. E drept ca cersetorii romani din Paris sunt mai ales romi. Cred ca e si vina autoritatilor franceze ca ii trateaza prea „cu manusi”, mai ales pe infractori. De fapt noi romanii adesea ne bucuram ca „scapam de ei” prin „mutarea” in Vest, iar vesticii sunt disperati si ne acuza ca ii discriminam tocmai ca sa ii determinam sa fuga! Iar ei, romii, cad la mijloc si vazand ca toti vor sa scape de ei isi spun in sinea lor ca nu e rau, imoral, sa fure, sa violeze, chiar sa ucida. Probabil ca ne pozitionam fata de ei fie in rol de victima (acum) fie in rol de calau (vezi Antonescu si deportarea din anii 40). Si mai ales nu le putem oferi modele de succes pe care sa le copieze, vreau sa zic modele pozitive.
      Sunt de acord cu 90% din ce spuneti dv, dar refuz sa cred ca ei, romii, ar face ce fac la Paris ca sa ne „umileasca” pe noi. Nici nu se gandesc la ceva atat de sofisticat, majoritatea sunt abrutizati si reactioneaza ca niste animale, prin reflexe pavloviene. Trist dar adevarat!

  2. Si cu TIGANII din Romania ce s-a intamplat?

    http://en.wikipedia.org/wiki/Romani_people

    . Cat de ignorant trebuie sa fii sa scrii o astfel de Wikipedia in care sa folosesti numai cuvantul Romani ,Romi, Romaneso cand numai pana la revolutie acestia s-au numit TIGANI nu numai in Romania dar si in tot restul Europei de Est .Cine a scris aceasta Wikipedia nu mentioneaza nici macar o singura data cuvantul Tigan insa pune o poza cu un afis pe care zice clar : A VINDE SCLAVI TIGANESTI ,afis datat de prin secolul al XVI-lea.Fara nici o explicatie Wikipedia impreuna cu parlamentarii sarlatani incepand de la criminalul de ILIESCU si pana la cei din prezent incearca sa convinga intreaga lume ca Romanii si Romani sunt aceiasi mancare de peste .Eroare care a facut intreaga lume sa ne urasca pe noi ca natiune si bine stim cu totii de …ce. Oare Tiganii vor sa convinga intreaga planeta ca ei se trag de fapt din Remus si Romulus? Incredibil ,sa pui o lege care interzice dreptul la opinie despre o minoritate .In orice tara unde exista o democratie exista de asemenea dreptul deschis la opinie nu conteaza daca opinia afecteaza ori dezafecteaza minoritatea respectiva .In cazul Tiganilor opinia dezafecteaza in toate cazurile si nu din vina cetatenilor Romani , din vina lor .Domnilor parlamentari cu burtile rotunjite de atata lenevie si furat , nu se fura numele unei natiuni ca sa fie atribuit unei minoritati . Este ilegal si lipsit de etica .Sunteti autorii unui genocid la nivel national cultural si istoric .Rusine , de milioane de ori RUSINE.

    In much of continental Europe, Romanies are known by names cognate to the Greek τσιγγάνοι tsinganoi:
    Slavic Germanic Other

    Belarusian: цыгане

    Bulgarian: Цигани

    Croatian: Cigani

    Czech: Cikáni

    Macedonian: Цигани

    Polish: Cyganie

    Russian: Цыгане

    Serbian: Cigani, Цигани

    Slovak: Cigáni

    Ukrainian: Цигани

    German: Zigeuner

    Danish: Sigøjnere

    Dutch: Zigeuner

    Norwegian: Sigøynere

    Swedish: Zigenare

    Romanian: Ţigani

    Italian: Zingari

    Spanish: Gitano

    French: Tsigane

    Galician: Cigano

    Portuguese: Cigano

    Catalan: Gitano

    Hungarian: cigány [ˈtsiɡaːɲ]

    Turkish: Çingene, Çigan

    Latvian: Čigāni

    Lithuanian: Čigona

    • Cat de ignorant trebuie sa fii sa scrii o astfel de Wikipedia in care sa folosesti numai cuvantul Romani, cand numai pana anul 1862 acestia s-au numit VALAHI
      nu numai in Romania dar si Europa si in Occident.
      Fara nici o explicatie Wikipedia impreuna cu sarlatani
      de la scoala ardelana ,incepand de la criminalul Ioan Cuzasi pana la cei din prezent incearca sa convinga intreaga lume ca Valahiii si Romani sunt aceiasi mancare de peste. Fals. Vlahii sunt neo-latini,iar autenticii romani sunt latini. Valahii vor sa convinga intreaga planeta ca ei se trag de fapt din Remus si Romulus? Incredibil. Sunteti autorii unui genocid la nivel national cultural si istoric .Rusine , de milioane de ori RUSINE. Termenul de valah echivala linvgistic in toate limbile europene si occidentale:

      Walachen (germ.), valaques (fr.), vlachs sau wallachians (engl.), velascos (sp.), velaci sau valacchi (ital.), volohi sau vlohi (rus., pol.), vlasi (serb., bulg.), oláhok sau vlachok (magh.), vlahoi (neogr.), iflaklar (turc.) și variante (moshovlahi, kuțovlahi, dicieni, mavrovlahi sau morlahi…

      Etnonimul ”romani” a fost inventat si adoptat in anul 1862,inlocuindu-l cu cel de valah. Hotilor de identitati! Rusine!

    • Trage aer în piept și citește niște informație. Rom înseamnă om „pă țâgănește”. Ce treabă are cu român? Da’ tre să se bage românul în treaba ca musca în lapte, că unde nu e românu’ buricul, schimbă el subiectul în așa fel încât devine până la urmă buricul poveștii, că doamne ferește să fie vorba despre altcineva. Cum adică? Există și alte nații decât români pe pământ? N-are cum, toate se învârt în jurul românului ca planetele la soare. Poftim.

  3. Am citit articolul si mi se pare ca evitati sa spuneti unele lucruri dureroase pentru ei, romii si pentru noi, romanii. Evitati cu diplomatie sa spuneti ca ei sunt inadaptabili, imposibil de integrat, ca vor fi mereu marginali si discriminati. Ca nimeni si nimic nu le va scaoet din cap relele obiceiuri. Ati vazut ca dl Cioaba s-a ales regele tuturor tiganilor, inclusiv din India! Imi e clar ca s-au tras sfori ca sa iasa el, s-au manipulat sau s-au furat alegerile. Mie nu mi se pare vreo mare presonalitate dl Cioaba, ba chiar e simplut tare la minte, nu are o agenda reala de a transformare a vietii romilor. Iar Majestatea Sa sper ca ii ziceti in gluma. De altfel cam tot tonul articoilului e zeflemitor. Sau mi se pare?

  4. Șerban Cioculescu serban cioculescu says:

    Stimate domn, asta e mai mult o intrebare retorica. Cel putin eu asa sper. Interesanta trimiterea la dl Cioroianu. Eu nu l-am mentionat in articol din delicatete, in plus parca tin minte ca a revenit si a precizat ca nu pe tigani ci pe infractori, indiferent de rasa, i-ar fi deportat. Si vazand cati hoti se afla in tara asta, inclusiv in organele de conducere ale statului, parca regret si eu ca nu exista vreo Australie ca sa ii putem deporta pe capete.
    Nu mai aveti rabdare? Pai si ce propuneti? Nu uitati ca suntem in UE, asta ne-ar mai trebui sa adoptam o legislatie rasista. Deja suntem printre oile maronii ale Europei, am risca sa devenim iute oaie neagra ca taciunele. Nici mie nu imi sunt mereu simpatici cei din etnia roma dar am invatat sa ii accept asa cum sunt. Extremismul in acest domeniu poate conduce la excese sangeroase. Gen Bosnia sau Nagorno Karabah. Asta vrem?

  5. O mica intrebare domnule profesor: nu ar fi foat oare mai util sa aplicam si noi, cei pe care ii numiti „majoritarii” (AOS – albi, ortodocsi, sceptici)planul dlui Cioroianu care pe cand era ministru dorea sa ii trimita pe infractori romi in Egipt? Pentru ca pana apare elita aceea de care ziceati dv, ma tem ca mai avem muuuult de asteptat. Eu unul nu prea mai am rabdare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *