„Iubesc femeia”

no images were found

Am auzit multe trăsnăi despre mine de-a lungul celor mai bine de 15 ani de când îmi manifest public, prin scris, impertinenţa. Cea mai gogonată este aceea conform căreia aş fi fost, fireşte, din foarte fragedă pruncie, securist. Mai ştii păcatul? Câtă vreme simpla cronologie demonstrează imbecilitatea unei asemenea insanităţi de om lipsit de imaginaţie, am încercat să iau în serios alte acuzaţii (rareori făcute, acestea, direct, rareori asumate, aproape întotdeauna date anonime în subsolul vreunui articol). Am avut, într-o perioadă, un cititor fidel, care îşi explica orice opinie de-a mea prin faptul că am crescut în Cobadin, printre curci şi gâşte. Prin urmare, mergea raţionamentul său mai departe, nu are cum să mă ducă mintea mai mult decât o face (adică puţin). Da, ar fi o variantă; dar, la o examinare sumară, pică şi aceasta, pentru că în Cobadin am crescut la bloc, gâştele şi curcile le vedeam doar în vacanţe, în Siminoc, satul bunicilor dinspre tată. În plus, acolo, la ţară, am avut o bibliotecă destul de diversificată, care acoperea un perete întreg. Dacă sunt dependent de cărţi azi, asta se datorează în mare măsură mamei mele, care frecventa librăria din Cobadin mai abitir decât alimentara.

În fine, nu mi-am propus să fac aici un inventar al tâmpeniilor biliare care s-au tot spus şi presupun că se mai spun despre mine. Nu le contabilizez; de altfel, atunci când am văzut că îmi ocupă atenţia mai mult decât este cazul, am luat înţeleapta decizie de a nu le mai citi; pur şi simplu, de vreo 2 ani, nu citesc niciodată comentariile care se fac pe marginea articolelor mele, nu îmi caut numele pe google, nu ciulesc urechea la zvonuri şi bârfe. Şi e foarte bine aşa. Şi totuşi, uneori afli câte ceva şi când nu cauţi cu lumânarea bârfele şi şuşotelile care bâzâie în jurul numelui tău. Aşa se face că un amic din Bucureşti, critic foarte cunoscut şi om serios, cu umor, îmi spune că, abia descins în dulcele târg, a aflat de la două domnişoare deştepte şi citite (cititoare, care va să zică, şi ale paginii de opinii a Ziarului de Iaşi), cum că eu aş fi… misogin. Prin urmare, cum tot suntem în săptămâna dedicată doamnelor, simt nevoia să mă disculp; o aşa acuzaţie este mult mai gravă decât pactul meu cu Securitatea şi decât păscutul gâştelor şi al curcilor pe tăpşan. Mă roade uşor, dar sigur simpla idee că există graţioase făpturi care au putut crede că eu aş fi un grobian dispreţuitor al sexului care a fost plămădit de Cel de sus tocmai pentru a fi admirat. Nici vorbă.

Încep un nou paragraf şi curm jocul: gata, de aici înainte nu mai glumesc. Sunt, credeţi-mă, un admirator maniac al femeii. „Iubesc femeia când e femeie”, vorba unui cântec de pe vremuri. Nimic nu mă fascinează mai mult decât frumuseţea, înţelepciunea, inteligenţa feminină. Un bărbat inteligent este reconfortant, dar nu sclipitor; o femeie inteligentă te poate face să uiţi de toate şi să te pierzi în conversaţie. De altfel, cred că, în lipsa inteligenţei, feminitatea este ştirbită, ca o balerină şchioapă; nici frumuseţea, nici graţia nu sunt complete fără inteligenţă. Nu mai vorbesc de sex-apeal. O replică potrivită, bine aleasă, cu skepsis preţuieşte infinit mai mult decât un decolteu adânc şi bine proprorţionat (departe de mine de a dispreţui şi un astfel de relief). Preţuiesc femeile şi cred că, în multe, foarte multe aspecte, ele sunt superioare bărbaţilor. Sunt mai echilibrate, adesea mai spirituale, văd lucrurile mult mai clar, sunt mai dedicate şi mai curajoase, nu le lipseşte simţul realităţii. Au o putere de a îndura infinit mai mare decât a oricărui erou; atunci când are forţa unei femei de a suporta loviturile vieţii fără să se plângă, un bărbat poate aspira să devină martir. Nu întâmplător bunul Dumnezeu le-a dat femeilor darul naşterii, şi nu nouă, mai laşi, mai speriaţi de propriul corp, mai egoişti, mai imaturi.

Cred că femeile sunt mult mai puţin dispuse la compromis decât consorţii lor. Şi mai cred că au un simţ al umorului aparte, de suportă, prefăcându-se serioase, toate ifosele noastre cocoşeşti. Un bărbat este de regulă orgolios, o femeie este generoasă sau în cel mai rău caz puţin arogantă, atât cât să pară inaccesibilă. Cu cât mai adânc este misterul care rămâne, ca o dâră de parfum, în urma unei femei, faţă de locvacitatea masculului care scoate la mezat totul! Şi câtă discreţie secretă bucuria ei, dăruirea ei, iubirea ei faţă de nevoia bărbatului de a transforma totul în discurs, de a face ca totul să devină public, de a-şi contabiliza, la crâşmă, între amici, cuceririle!

Curm acest şir al admiraţiilor mele, pentru a nu risca să nu fiu luat în serios. Mărturisesc, în final, că am şi niscaiva prejudecăţi. Nu îmi plac femeile simandicoase; nu suport mâţâitele, cele care se alintă inutil şi miorlăie la lumina zilei. Nu mă omor nici după damele lipsite de minimul mister, care se traduce prin demnitate şi graţie. Feminitatea este esenţial legată de ideea de mister – şi nu e vorba de o prejudecată livrescă aici. Mă blochez în faţa femeilor voluntare, agresive; mă blochez, dar, din instinct, dau înapoi. Nu mă omor nici după damele care vor cu tot dinadinsul să domine în afara dormitorului sau a spaţiului domestic. O pot face, însă nu brutal, bătând cu pumnul în masă. Nici după cele care se masculinizează identificându-se cu ipostaza de şef. Femeia-grangur, femeia-ştab este tot ce poate fi mai detestabil. Nu neg că există superbe exemplare care ştiu să imprime funcţiei nu doar o eleganţă irezistibilă, ci şi un iz de mosc erotic. Adesea regret că anumite doamne frumoase şi deştepte reduc conversaţia la subiecte culturale. Există atâtea alte lucruri demne de a fi discutate la o cafea… Fluier în biserică, dar nu mă abţin: femeia care face caz de lipsa sa de pricepere în bucătărie, considerând că a fi gospodină este o înjosire mi se pare lipsită de inteligenţă. Eu ştiu să gătesc şi nu roşesc când mi se întâmplă să pun o oală pe foc. Ştiu şi să şterg un copil la fund şi nu mi se pare ruşinos. Nu văd de ce ar avea reţineri o doamnă să facă toate astea.

Risc să nu mai pun punct. Admir femeia, mai ales în ipostaza de soţie dedicată şi de mamă. Asta nu înseamnă că la atât îi reduc rolul, ci cred că în aceste ipostaze se manifestă ea plenar, ca să mă exprim pretenţios. Un bărbat este incapabil să iubească aşa cum o face o femeie. Mereu păstrează ceva pentru el, mereu are impresia că i se răpeşte libertatea (mare tâmpenie!), că masculul din el este ţinut sub papuc dacă se dedică întru totul casei. Mereu aşteaptă recunoştinţa ei, admiraţia ei, respectul martorilor. Când se simte generos, vrea să i se recunoască asta, când munceşte mult, se cere căinat. Femeia, în schimb, are o putere de dăruire care poate echilibra stupida vanitate teribilistă a bărbatului. Totul e să nu vrea să fie ca el. Nu are nimic de câştigat, ci doar de pierdut.

Nu cred, de felul meu, în reguli rigide; cred în principii, asta e cu totul altceva . Slavă Domnului, sunt suficient de instabil pentru a nu rămâne prizonierului vreunei prejudecăţi. Oricând e posibil să-mi schimb opiniile în această delicată privinţă. Acum, de pildă, îmi plac femeile militante şi independente. Ieri nu îmi plăceau. Dar de ce să generalizăm? Dumnezeu a fost atât de inspirat când a creat atâta diversitate feminină…

Bărbatul poate deveni înţelept, cu răbdare, doar dacă are alături o femeie deşteaptă. Una care să-i dea impresia că el e ăl mai primul, dar care să-l îndrume discret, să-l cizeleze. Eu am avut norocul de a avea mereu alături femei frumoase, inteligente, înţelepte. Începând cu mama, continuând cu două-trei prietene, profesoare şi încheind cu soţia. Sunt un om norocos, dependent de femeile din viaţa mea. Un „filogin” convins.

Tags: , ,

6 Comentarii

  1. (1) tu spui intr-un comentariu: „In principiu, nu cred ca putem fi impotriva unei categorii umane, de orice fel.”

    Hm, deci, in principiu nu suntem capabili de misoginism, anti-semitism, rasism etc. Faptul ca tu ajungi la o astfel de concluzie, ar trebui sa te puna pe ganduri. Foarte serios…

    (2) Ma gandeam ce reactie ai avea tu daca cineva, barbat sau femeie, ar scrie un text ca acesta despre barbati:

    „Admir barbatul, mai ales în ipostaza de sot dedicat şi de tată. Asta nu înseamnă că la atât îi reduc rolul, ci cred că în aceste ipostaze se manifestă el plenar, ca să mă exprim pretenţios.”

    Deep down, tu nu crezi ca barbatul se manifesta plenar in rolul de tata si sot. De fapt, daca te gandesti bine, nici nu admiri prea multi tati si soti, si daca sunt cativa barbati pe care ii admiri, nu-i admiri pentru rolul de tata si sot, fiindca nu stai toata ziua nici in bucataria lor si nici in dormitor. Probabil admiri oameni ca Thomas Mann care au esuat complet ca parinti.

    „Nu neg că există superbe exemplare care ştiu să imprime funcţiei nu doar o eleganţă irezistibilă, ci şi un iz de mosc erotic. Adesea regret că anumiti domni frumoasi şi deştepti reduc conversaţia la subiecte culturale. Există atâtea alte lucruri demne de a fi discutate la o cafea… ”

    Presupun ca nu te gadila sa auzi ca esti facut un exemplar frumos, de parca ai fi la un targ de sclavi sau cai. Cat de confortabil te-ai simti daca discutand la o cafea, despre partenerii nostri de viata, m-as holba la organul tau din pantaloni. A, eu sunt femeie si e grobian, dar tu poti si imi faci un compliment. (By the way, esti profesor, ar trebui sa intelegi ce e respingator in comportamentul acesta, mai ales vizavi de studente fata de care esti intr-o pozitie de putere.)

    (3) Si din nou surprinzator pentru cineva la litere, esti confuzat de cuvinte. Da, intr-adevar nu esti misogin (cel putin la suprafata), dar esti sexist, cum a spus Dan mai sus.

  2. nu-l cunosc pe autor, deci nu stiu daca e misogin sau nu, dar sunt mai multe lucruri in neregula cu textul asta. imi primul rand viziunea asta ca „femeia” e intr-un anumit fel (misterul, bla bla bla), in timp ce barbatul (pardon, „masculul” – ca tot jucam jocul falsei denigrari a propriului gen) e in altul. plamaditi de mama natura, banuiesc… in al doilea rand, e limbajul: cineva care foloseste expresia „superbe exemplare” are o problema – nu stiu daca e misoginism, dar sexism e sigur. unde suntem, la muzeu, dom’ autor? in al treilea, dar probabil nu si ultimul (desi ma opresc aici), faptul ca autorului ii plac anumite femei nu are nici o relevanta pentru a stabili daca e misogin sau nu. la fel faptul ca e casatorit si are doua fiice… a iubi ceva pentru ca iti place tie nu inseamna a iubi acel ceva pentru ce e el, oricum ar fi. sincer, afirmatiile autorului nu sunt foarte departe de celebre maxime precum „cum sa nu iubesc femeia, doar imi place sa fac sex cu ea” sau „cum sa fiu rasist, doar am doi prieteni negri”… dom’ autor, mai ganditi-va.

  3. Ruxandra Ivan says:

    „Romanul nu este un gen literar pentru femei” :)Rugăm dezvoltați.

  4. Adrian G. Romila says:

    Acuma, Bogdane, chiar că o să fii acuzat de misoginism! O să se spună că ai scris intr-adins textul ăsta, ca să te disculpi ostentativ, public! Dar tu, chipurile, tot așa rămâi, un ticălos de cripto-misogin!
    În caz de ceva, eu sunt unul care pot confirma oricând: Bogdan Crețu, tânărul universitar de la Iași, NU E MISOGIN! Îl cunosc de ani de zile! E soț, e tată, e…
    Altfel, superb textul tău, subscriu! Mai ales că am trei fete în casă, cu tot cu soție!
    (Nu știu de ce suspectez că acuzele au venit tot de pe la… universitare! Poate mă înșel! Bârfitor Ieșul ăsta!)

    • Adrian, multumesc pentru onorul reperat! Si multumesc si pentru punctele de suspensie, te-ai oprit la timp. Altfel, e o joaca. As putea oricind scrie un alt text in care sa sustin ca imi plac femeile cu aere se sef etc. Asta pentru ca de fapt nu ne plac femeile, in general, ci ne place cutare femeie si cutare femeie. In principiu, nu cred ca putem fi impotriva unei categorii umane, de orice fel. Cu atit mai putin in cazul acestui subiect tare delicat si ispititor prin definitie…

      • Si in concluzie, nu numai ca autorul nu este misogin, dar de fapt este literalmente imposibil sa fii misogin …
        Ma simt usurat, acum pot sa visez la sefe cu mosc erotic, care nu ma blocheaza 😉

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *