La îndemnul lui Michael Leaman, directorul editurii Reaktion Books din Londra, Lucian Boia definitiva în 2001 o sinteză de istorie românească (Romania: Borderland of Europe) care se citeşte cu folos şi astăzi (v. şi ediţia românească – România. Ţară de frontieră a Europei, Humanitas, 2002). Pentru anii 1999–2001, perioada în care a fost scrisă cartea, când sursele istorice disponibile erau mult mai sărace în comparaţie cu intervalul „revoluţiei arhivistice“ de după 2006–2007, acurateţea informaţiei istorice merită semnalată. Şi totuşi am găsit câteva afirmaţii care cu greu se pot susţine. De pildă, la capitolul privind comunismul românesc, atunci când discută politica demografică a lui N. Ceauşescu, aminteşte decretul din octombrie 1966 de interzicere a avorturilor. Până aici nimic controversat. Continuarea însă are darul de a ne provoca datorită unor afirmaţii cel puţin discutabile: „De vreo educaţie sexuală sau familială, nici vorbă (despre sex, în timpul comunismului, nu s-a zis nimic «oficial»; dictaturile sunt în genere pudice: sexul este un spaţiu de libertate pe care înţeleg să-l oculteze sau să-l îngrădească)“ (pp. 119–120).
Adevărat, dictaturile sunt pudice. Pe de altă parte, există o întreagă literatură – aprobată oficială, trecută prin lectura cenzurii, şi cu elemente de autocenzură – despre educaţia (şi viaţa) sexuală. Mai restrânsă în anii 1950 (v. popularizarea Decretului nr. 141/1951 pentru prevenirea şi combaterea bolilor venerice, cu articolele medical-ştiinţifice aferente; dar şi M. Măicănescu, V. Săhleanu, B. Ionescu, Probleme de sexologie masculină, Bucureşti, 1958), şi îmbibată cu traduceri sovietice, acest tip de literatură cunoaşte o dezvoltare impresionantă începând cu deceniul următor. Momentul politic 1966 îşi pune amprenta serios asupra acestei tematici; de multe ori autorii simt nevoia să şi-i ia aliaţi pe Marx, Engels, N. Ceauşescu, când nu invocă de-a dreptul documetele de partid privitoare la morala comunistă sau legislaţia antiavort şi pronatalistă.
Nici medicii nu se pot sustrage complet de la constrângerile editorial-cenzoriale. Într-o carte altminteri academică (Dr. Vasile Văleanu, dr. Constantin Daniel, Psihosomatica feminină, Ed. Medicală, 1977) autorii se delimitează de Freud şi polemizează – decent, în comparaţie cu anii 1950 – cu psihanaliza americană – criticată, între altele, pentru că „manifestă un dezinteres cvasitotal faţă de cauzele «actuale» [ale tulburărilor nevrotice], dar mai ales faţă de cele sociale“ (p. 9). În schimb, Marx şi Engels sunt des citaţi pentru susţinerea argumentaţiei. Tirajele unor astfel de cărţi nu erau deloc neglijabile (cca 12.100 de exemplare în cazul de faţă). Apar şi tratate de sexologie – cel al conf. dr. Tudor Stoica (Sexologie, ed. a doua, 1975, 374 pp, tiraj: 38.500) cunoaşte mai multe ediţii.
În anii 1970 mai există loc şi pentru lucrări interesante (Ion Biberi, Eros, Editura Albatros, 1974; care îl citează la bibliografie şi pe Havelock Ellis; primul tiraj e impresionant: 37.800; fără să îl atingă însă pe cel al Vitei sexualis, din 1972, semnată de V. Săhleanu şi I. Macavei: 135.500 de exemplare declarate „oficial“!). Mulţi dintre părinţii noştri îşi amintesc şi de lucrările „nonconformiste“ ale Ecaterinei Oproiu (de ex. 3×8 plus infinitul. Dialoguri despre condiţia femeii, Edit. Eminescu, 1975).
Totuşi, există multe tabuuri; aproape că nu se poate vorbi despre iubirea homosexuală (fără a invoca şi Codul Penal, care pedepseşte orice raporturi homosexuale, chiar şi liber-consimţite).
Cu timpul, Partidul impune parcă un anumit procentaj – cele mai multe cărţi să aibă ca tematică viaţa de familie, căsătoria : Dan Abulius, Cartea tinerilor căsătoriţi, 1971; Ioan Vinţi, Radu Negulescu, Cornel Pascu, Dan Titieni, Sfaturi pentru tinerii căsătoriţi, 1975; Valentina T. Liciu, Pregătirea pedagogică a adolescenţilor pentru viaţa de familie, EDP, 1975; Iolanda Mitrofan, Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie, 1989 etc etc.
Mai mult, Editura Partidului este implicată : Cartea fetelor apare la… Editura Politică, în 1974.
Recent, tânară cercetătoare americană Erin Biebuyck (vezi doar „The Collectivisation of Pleasure: Normative Sexuality in Post-1966 Romania“, in Aspasia, Volume 4 , pp. 49-70) a trecut în revistă inclusiv acest tip de literatură mai puţin studiat.
Memorialistica recentă este mai savuroasă, dezvăluind un conflict interior în rândurile unor comunişti sau utecişti. De pildă, tânărul pe atunci Ion Ianoşi (v. Internaţionala mea. Cronica unei vieţi, Polirom, 2012, p. 91), membru al UTC, comunist şi marxist, descinde în 1946 la Bucureşti într-un loc al pierzaniei (”Crucea de piatra”), de subjugare a femeii (în limbaj marxist leninist), în timp ce tovarăşii lui din guvern şi din partid pregăteau deja legislaţia de interzicere a prostituţiei! În fine, poate cer eu prea multă coerenţă cultural-ideologică de la oameni…
As mai adauga si „Cartea sanatatii scolarului”, aparuta la inceputul anilor 60 la Editura Medicala. Printre autori figura si mama mea, dr. Hermina Tismaneanu, multi ani sefa sectiei de igiena scoalara la Institutul de Igiena si conferentiar la IMF. Existau acolo pagini pe tema maturizarii sexuale. Sistemul era, evident, ultra-pudibond, nu era loc pentru educatie sexuala veritabila in scoli. Revolutia sexuala din Vest era vazuta ca o abominatiune, o expresie a decadentei definitive a capitalismului. Lucrurile erau diferite in RDG, unde exista o mult mai mare toleranta la acest capitol. La fel si in Ungaria, indeosebi in anii 80.
În anii 1980 se făcea în licee educație sexuală, existau și ceva scrieri dedicate, unele pline de haz. Mi-aduc aminte de una care decreta că interesul elevilor din clasele IX-XII pentru sex este nefiresc și recomanda orientarea lor către cluburile de navomodelism (or fi existat, eu nu am văzut vreodată unul).