Nu se poate spune ca au pierit de tot. Deși nici nu prea există. Sunt, mai curând, într-un proces de metamorfozare. Seamăna, din ce în ce mai mult, cu niște troli. Sau, dacă ne sunt simpatici, cu niște elfi.
Cu ceva timp în urmă, disputele dacice își făceau loc prin presa scrisă, evadând, pe moment, din zona de youtube, facebook și alte forme ciberspațiale. Ziarul ‘Adevărul’, de exemplu, a găzduit un fel de dezbatere pro și contra “dacilor”. În afară de absurdul polemicii, interesantă este desfășurarea ei, argumentațiile și mai ales neînțelegerile. Istoricii respectabili, parte din disciplina istoriografică universitară, au făcut o analiză a provenienței discursului dacist/ dacofil. N-au luat în calcul, carevasăzică, argumentele “istorice” directe ale preopinenților de pe youtube. Au jucat la nivelul meta-discursului sau a reflexivității istoriografice.
Reacția unei părți a observatorilor, auto-declarați imparțiali, de pe margine, a fost însă una de respingere a meta și de reîntoarcere la discursul din fața ochilor, de “înapoi la youtube”. Dacă totuși au dreptate dacofilii? Dacă e ceva acolo? Dacă suntem daci? Dacă dacii sunt romani și romanii daci; goții, geți; olandezii (dutch), daci etc? De ce nu discută istoricii de profesie cu istoricii amatori? Nu e adevărul istoric la îndemâna oricărui ins dornic de autenticitate, gata să caute artefacte și să găsească răspunsuri la marile întrebări ale originilor colective? Nu era Burckhardt brutar și nu s-au făcut atâtea descoperiri în afara discursului universitar-academic? Nu poate, până la urmă, orice individ onest descoperi “adevărul științic și istoric” de unul singur?
Fără să intru în amanunte, aș zice că răspunsul la toate aceste întrebări este nu. În afară, poate, de existența unor talentele într-ale panificației la Burckhardt.
Trecutul, zicea un domn, este o țară străina. Este mai mult și mai puțin decât atât însă. Mai straniu dar și mai puțin exotic. Este nevizitabil direct dar parte dintr-un fel de economie politică colonială a prezentului. Trecutul este populat de ființe fantasmatice de diferite feluri, greutăți și grade de credibilitate, ce sunt construite (sau reparate) în prezent, în interiorul circuitelor prin care se deplasează discursul științific. Rețelele astea – prin care materiile prime din țara exploatată și colonizată a trecutului sunt transformate în persoane, procese și evenimente adevărate – necesită un continuu proces de mentenanță, sunt în expansiune în unele zone, se strică și se retrag în altele. Un articol, o carte, o revistă importantă, un institut, un peer-review sunt toate forme de reparare, înfundare, expansiune sau bifurcare a rețelei. Ființele istorice ce circulă prin aceste conducte nu pot sa trăiască decât în mediul protejat, balizat și reglementat creat de discursul științific. Trăind acolo capătă greutate specifică, se supun forțelor gravitaționale și efectelor de real constituite de știință. Când ies afară – în presă, politică, “viața reală” sau vreun Lebenswelt anume – o fac pe propriul lor risc – nu e doar o ieșire într-o țară străină ci e vorba de o calatorie intergalactică – aerul devine irespirabil și constantele fizice sunt radical diferite.
Dacii, scăpati din rețelele tubulare ale științei istorice, se transformă în troli ce se dezvoltă și suferă mutații în mediul fantastic al internetului. Într-o a doua etapă aceste ființe stranii se aglomerează în jurul circuitelor științifice, ca scoicile și iarba de mare în jurul corăbiilor sau pilonilor marini, încercînd să pătrundă prin crăpături în interior – dar nereușind aproape niciodată.
Exista, desigur, și evadări spectaculoase și aparent romantice din sistem – atunci când un istoric fuge cu cât material poate să ia la el și își încearcă norocul în alte rețele tubulare mai difuze – mass media, politică etc. În mod normal suferă o excomunicare sau, atunci când are succes, devine “vulgarizator”. Dacii, sărmanii, au suferit mutații atât de îngrozitoare în spațiul virtual, încât nu s-a găsit niciun “vulgarizator” decent care sa vrea să îi adopte.
Există totuși o șansă pentru daci! Istoriografia nu prea mai are instrumente pentru ei – au devenit prea volatili, comici și neserioși după escapada lor cu Napoleon Savescu – dar dacofilii însiși pot deveni obiect de studiu interdisciplinar. Chiar dacă dacii au pierit în zona crepusculară și s-au încuscrit prea tare cu trolii și elfii ca să mai poata fi recuperați, dacofilii pot intra – ca materie primă interesantă – în sistemul științific.
Vedeti cuvintele de la urma ! Articol interesant !
Am citit aici destule lucruri deplasate.
Pe scurt: Administratia romana si colonii (asa-zisii colonisti) care aveau un statut special si anumite privilegii locuiau in vincii militares, canabae, respectiv colonii, municipii(sunt multe de spus despre acest subiect, despre cum au fost preluate si dezvoltate de catre romani anumite dave, despre cum anumite canabae au fost „avansate”, despre singurul centru cu rang de colonie care a avut rolul de capitala etc), se cunosc cele care au existat pe teritoriul provinciilor nord-dunarene, fiindca provincia a trecut prin reorganizari succesive. Pana in prezent au fost identificate un nr de 59 de vilae, in jurul locatiilor romane, pe tot teritoriul stapanit de romani. Latina cunoscuta era linqua franca, nu era o limba vorbita nativ de popoarele din imperiu (nu va fi vorbita nici ulterior, va ramane limba de cult, culturala sub obrocul Inchizitiei), nu se stie nici macar daca era vorbita nativ de aristocratia romana. Izvoarele latine sunt cat se poate de limpezi in ce ii priveste pe legionarii de neamuri diferite, ei vorbeau in propriul idiom si isi purtau propriul panteon. Situatia nu se schimba nici in cazul colonilor care cunosteau intr-o masura mai are sau ai mica si latina oficiala. Practic colonii insoteau armata romana si prestau servicii care interesau armata,administratia, statul, se ocupau pana si de bordeluri. Ei locuiau in asezari imprejmuite pe langa castre, la fel ca veteranii din legiuni, in marea lor majoritate. Putini din cei care primeau pamant se apucau de agricultura in Dacia.
In anul 259 LXIIIG si LVM(ajunge abia in 169), varful de lance al ocupatiei romane, sunt retrase la ordin si sunt trimise impotriva lui Ingenuus care se proclamase imperator. Zdrobirea lui Ingenuus de catre Gallienus este insotita de represalii dure atat asupra legiunilor care il aclamasera pe Ingenuus, centesimare, dar si asupra civililor traco-geti din Moesia. Populatia se rascoala si mai multe legiuni il aclama „imperator” de data aceasta pe generalul de origine daca Regalian. Pentru a castiga timp acesta nu se rupe total de Roma. Se stie, in linii mari, istoria lui, anume ca sotia locuia la Roma si era fiica de senator, de regalianul de argint etc.. pana la asasinarea de catre roxolanii care doreau independenta deplina fata de Roma. Ei nu erau singuri, fiindca faceau parte dintr-o larga cualitie, confederatie traco-geta (grupurile lor erau aliate cu alte populatii, indeosebi germanice) care luptasera constant, incepand cu anul 117, impotriva imperiului. E vorba de 32 de razboaie in cei 151 de ani, la care se adauga alte 8 rascoale dintre care 4 se vor transforma in razboaie de cativa ani. Aurelian incheie o intelegere cu alianta traco/carpo/gota dupa ce castiga o batalie minora impotriva unei armate carpe. Aurelian luptase ca general impotriva Dacilor liberi si stia bine cu ce se confrunta. Tratatul este supus spre aprobare Armatei romane, nu Senatului roman, sunt lucruri care nu se pot spune in cateva randuri. Apoi Aurelian pleaca in mars fortat spre Persia, dupa ce incredinteaza practic intreaga Peninsula Balcanica in mana aliantei care urma, ca printr-un corp de armata, sa asigure ordinea. Lucrurile nu sunt simple. Se va incerca o revenire, vor fi pastrate niste capete de pod in Banat si Oltenia, dar provincia e practic pierduta. Se declara „Dacia amisa” iar roma este consternata. In 171/173, nu se stie exact cand, administratia este retrasa. La fel, colonii sunt evacuati in marea lor majoritate, un fapt fara precedent in istoria Romei. Afara de Sucidava, TOATE centrele importante din nord se regasesc in Bulgaria si Serbia cu nume f putin schimbate, vestigiile unora se pot vizita astazi. Acest lucru se stie de peste 6 decenii, recomand studiul lui Nicolae Gostar, fost prof. univ. la Iasi, o personalitate in domeniu, nu va speriati fiindca nu este „dacist”. Aici sunt citate si sursele latine care spun ce e de spus si numesc locatiile despre care vorbim. Dincolo de asta, avem rezultatul cercetarilor efectuate asupra vestigiilor, rezultatul nu lasa loc de interpretari: depopularea pana la 90 – 95% a centrelor romane nord-dunarene. Nu stau sa explic cum se face acest lucru dar spun ca e vorba de un consens in randul specialistilor de la noi. Vor intreba unii ..bine si cum s-a intamplat romanizarea? Nu s-a intamplat nicio romanizare, fiindca nu avea nici de catre cine sa fie facuta, nici cum si nici de ce, cu atat mai putin in teritoriile libere. Iar ca romanizarea sa intervina ca o consecinta este cel putin la fel de absurd. Fiindca practic dacii nu au luat nimic de la imperiul roman, toate lucrurile care vi s-au spus sunt povesti, aveau tot ce le trebuia in gospodariile traditionale, inventarul siturilor este revelator. Romanii au lasat urme ca orice stapanire. Este altceva. Sursele latine care vorbesc despre razboaiele si rascoalele geto-dacilor impotriva romei sunt sustinute de existenta unui f mare nr de castre AFLATE IN INTERIORUL PROVINCIEI, nu pe limesuri. Practic orice locatie romana din provincie era puternic protejata de armata. Si multe altele.
CARTEA LUI ZAMOLXE sau INTELEAPTA SCRIPTURA sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR by Octavian Sarbatoare
Ares era zeu dac!? Hai ca sunteti de tot plansul. Adica suntem, noi, dacii care am inventat apa, cu un an inainte sa descopere niste prosti cum se aprinde focul.
GENETICA HAMBURG A FACUT LUMINA=Sintem Daci=..si din pacate clampanitori raufacatori o sa mai gasim ..sa-i lasam in brinza mami lor..sa sustinem revenirea la numele milenar =DACIA=de rotatia stinga- dreapta la furaciunitoti ne-am saturat…vrem DACIA tara/// iar noi daci..sa auzim de bine daci..si sa dormiti vara..
Ce a vrut sa spun Calin a spus-o mai demult profesorul Ioan Piso, intr-o forma mai brutala (e adevarat ca-i rezistasera nervii prea mult decat s-ar fi cuvenit) intrebandu-l pe Napoleon Savescu (pt necunoscator, de meserie medic): „Domnule Savescu, daca as citi si eu 4-5 carti de medicina interna
m-ati lasa sa va operez?” Dragilor, lasati istoria istoricilor si lingvistica lingvistilor.
Trecutul nu inobileaza si mai ales nu modifica prezentul. Receptarea noastra in ochii altora, fie ei europeni sau … romani va fi aceasi. Vom fi tratati la fel deoarece ce ne legitimeaza nu este istoria ci prezentul.Est de ajuns sa priviti cu luciditate in jurul vostru si sa intelegeti.
Cu trecutul nu-i de gluma…E fundatia prezentului pe umerii caruia va sta viitorul.Nu sunt nici eu de accord cu doctorul Savescu dar nici nu as lasa treaba asta in mana doctorului Ciomu.Ca de obicei adevarul e ingropat undeva la mijloc si trebuie scos la suprafata.
Pingback: Trecutul e în altă parte… experimente la Facultatea de Istorie | La Punkt
Adeptii domnului Lucian Boia sunt „pretutindeni si nicaieri” din punct de vedere al adevarulului istoric dar totusi aglutineaza.Nu cred ca sunt doar niste inconstienti avand in vedere unitatea inexplicabila si stilul comun in care actioneaza. Impacheteaza in toxina orice dovada directa sau indirecta pentru a nu fi cercetata, cunoscuta si promovata. Au inventat termeni adjuvanti ai sarcasmului ce-i caracterizeaza cum ar fi „dacofili”, „dacopati”.Daca tot ar fi sa ii numim cumva pe istoricii care se ocupa de aceasta problematica termenul potrivit ar fi de „dacologi”.Ar fi important si de mandrie nationala ca dacologii sa fie romani si nu englezi, francezi, nemti etc.Nu cred ca „dacofobii” se vor opri din demersul lor pana cand nu va aparea o miscare internationala in acest sens care sa le inchida gura. Asa s-a intamplat si in Egipt cu egiptologii. Cei mai mari egiptologi nu-s egipteni. Abia in ultimul timp s-au trezit istoricii egipteni si au inceput sa recupereze. Situatia noastra e usor diferita, vestigile nu-s la vedere in desert sau pe piatra ca la greci si italieni fiind ascunse sub reziduri vegetale de cativa metri. Totusi avem specialisti bine pregatiti in acest sens.Trebuie doar lasati, incurajati si sustinuti financiar sa sape.Sa nu uitam ca la situl Sarmizegetusa Regia s-au investit oficial in sapaturi doar 100.000 eur in ultmii 20 de ani.Cam cat ar costa un apartament in Bucuresti intr-un cartier mediu.Scanarile cu tehnologie LIDAR facute de Discovery Channel si National Geografic, in 2012, in Muntii Orastiei au pus pe ganduri comunitatea istorica internationala. Deocamdata se tace, mult promisul documentar realizat in coproductie de cele doua posturi tv cu o gramada de bani intarzie sa apara, Ministerului Culturii nu a primit inca conform contractului rezultatele scanarilor, autostrada Transilvania calca in picioare situri arheologice vechi de 10.000 de ani, dacofobii toarna acid la radacina neamului etc.
Boia nu are a face cu nimic in aceasta poveste :-)))
Este doar de cealalta parte a gardului care ii tine la un loc pe monoglotii aglutinanti si atat.
xologi… se refera in genere la stiinte si sau discipline.
Or, aici nu are nici o legatura cu studiul „vestigiilor care nu sunt la vedere” :-))))
cu asta se ocupa ezoterismul.
Acum 10.000 de ani nici picior de dac… pentru ca indo-europenii nu venisera in Europa. Stiti… Cucuteni… chestii din astea. Religii htonice nu solare. Sau… protocronismul e atat de dur incat dacii nostri nici macar indo-europeni nu sunt si sunt si mai dedemult. Foarte frumos.
Evident ca istoria sumerienilor nu se poate scrie pentru ca nu mai sunt sumerieni. Tare asta! Fiecare cu istoria lui ca sa aiba mandria… Treaba asta cu mandria e usor necrestina, imi pare mie.
Partea proasta ca in tara asta se confunda revista de popularizare si documentarul cu stiinta… iar popularizarea a devenit obiect de marketing. Ok, daca sariti cu bani ii facem pe daci … orice… martieni veniti sa colonizeze pamantul, nemuritori, … chiar orice. Vorba aia, clinetul nostru stapanul nostru :-)).
troli si elfi in acest caz stimabile !
„dacofilii înşişi pot deveni obiect de studiu interdisciplinar”
este perfect adevărat, şi nu cred că este vorba numai de disciplinele umaniste….
Cât despre specializarea „dacofilă” ea este evident subsumată istoriei moderne a României pentru ca atât ca ideologie cât şi ca mecanism ea aparţine modernităţii.
Ah, că unii din subiecţi folosesc alte tehnici, cum ar fi probabil spiritismul pentru studiile lor ezoterico-istorice…, da, dar asta intră la acele alte ştiinţe cu care trebuie să îi studiem.
Domnule Cotoi, v-am citit atent biografia si nu reiese de nicaieri ca ati avea studii sau vreo competenta in istoria dacilor.In ciuda acestui fapt faceti eforturi lingvistice considerabile ca sa aduceti sarcasmul, ironia si ridicolul intr-o zona inca prea putin inteleasa a istoriei acestor meleaguri.Nu prea vad la intelectualitatea altor popoare asemenea tentative de asasinare a inaintasilor proprii.Vehementa si initiativa dumneavoastra va face sa semanati cu un alien care ar avea vreo disputa teritoriala cu Romania. Sa afirmi ca „dacii au pierit în zona crepusculară și s-au încuscrit prea tare cu trolii și elfii ca să mai poata fi recuperați” mi se pare prea josnic si jignitor la adresa istoriei poporului roman.Daca va documentati putin o sa constatati ca acest subiect este discutat si intre istorici de profesie si nu doar intre amatori pro si profesionisti contra cum incercati sa sugerati.Mai bine renuntati la fabricarea adevarurilor fundamentale despre daci, pe gustul dumneavoastra, ca nu tine fara un studiu serios.Daca intrebati ceva asteptati si raspunsul nu il dati tot dumneavoastra ca pare doar un monolog fara rost lipsit de substanta.Ce poate istoria cu siguranta sa va confirme este faptul ca dacii nu au pierit ci exista prin noi, urmasii lor.
Multă necredinta si neincredere pe toate fronturile. Ascundeti dupa cuvinte adevarul pe care autorul incearca sa il aduca in discutie cu deosebita precautie.
http://1.bp.blogspot.com/_iDRlyfXvxlQ/S63wGJWFQuI/AAAAAAAAEDU/p_pgZ2cEZm8/s1600/protocronism+4.jpg
Domnule profesor, nu imi plac discursurile astea despre daci. Similaritatea dintre „daci” si „dutch” mi se pare total deplasata. „Dutchii” si „Dacii” au in comun la fel de multe cat au si „punii” cu „hunii”. Eventual ar trebui sa spunem ca si englezii sunt tot daci. Ce Dumnezeu, a fost gasita o „sika” dacica in regat! Cine ia in considerare teoriile astea e certat rau cu stiinta. E suficient ca sa va dau o lista cunoscuta de cuvinte dacice. http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_denumiri_dacice_de_plante_medicinale E vorba despre Herbariumul lui Pseudoapuleius (un medic grec din antichitate). Faceti si dumneavoastra o comparatie empirica intre denumirile dacice, denumirile latine si denumirile din limba romana a plantelor respective. Aaa.. si daca limba asta a dacilor era vorbita si de romani poate imi mentionati si mie vreo doua nume dacice de localitati din Imperiul roman – cu terminatia in „dava” si „para” (dacii sud dunareni isi denumeau localitatile astfel). Teoria continuitatii dacice este senzuala si atractiva pentru unii. Mie mi se pare o aberatie!
Stimate domn, aduceti exemple din zona profesionala a istoriei ! Asocierile vicioase despe care vorbiti sunt create de entuziasti slab pregatiti sau de profesionisti rau intentionati.Ambele categorii aduc deservicii istorie noastre.Despre limba latina si limba daca se spune ca au un trunchi lingvistic comun nu ca lb. daca precede lb.romana. Prezenta sicai dacice in Marea Britanie dovedeste faptul ca armata imperiala folosea si mercenari daci apreciati pentru calitatile lor de luptatori si nimic mai mult. Daca doriti doar sa faceti trafic ajutandu-l pe domnul Cotoi puteti sa ii sugerati sa se documenteze mai bine. Critica constructiva are acelasi efect ca si lauda goala.
Domnule @Marcus, probabil va lipseste receptorul pentru ironie, de vreme ce nu ati inteles care a fost treaba cu sika. Cat despre asocierile vicioase, poate nu ati observat ca exact acelasi lucru il denuntam si eu. E ca si cum incercati sa puneti la punct pe cineva care spune acelasi lucru ca si dumneavoastra, doar pentru faptul ca acesta a spus-o inainte. Departe de mine orice tendinta de a face publicitate domnului Cotoi, cu atat mai mult cu cat teoria aceasta sustinuta de unele persoane din medii pseudoacademice pe care le citeaza si domnul Cotoi este nefundamentata stiintific. „Despre limba latina si limba daca se spune ca au un trunchi lingvistic comun nu ca lb. daca precede lb.romana” cred ca ar mai trebui sa studiati. Poate imi spuneti si cum de s-a ajuns la aceasta concluzie de vreme ce limba daca nu e cunoscuta! In plus, poate familiile „Kentum” si „Satem” va arata si altceva decat originea comuna.
Inchei printr-un vers din Eminescu care ar trebui sa va puna pe ganduri cu privire la critica criticii pe care ati facut-o:
“Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, / Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el.” (Mihai Eminescu, Scrisoarea I)
Hmm…Va cam place ironia ! Nu e prea la locul ei cand vorbim despre istorie, neam si tara.Ne ironizeaza destul altii. Am afirmat ca dati exemple de asocieri tendentioase pe care le preluati probabil de pe forumuri fara a aduce in discutie si asocieri plauzibile. Motivul e lesne de banuit. Referitor la limba daca, studiul citat mai jos v-ar putea ajuta mai mult decat lista plantelor sa intelegeti cum sta treaba.
………………………………………………
Sunetul “a” este folosit în Europa doar în limbile româna si albaneza, limbi care au în alfabet si litera corespunzatoare. Sunetele „a” si „s” au ramas din limba daca, respectiv ilira, limbi care au multe caracteristici comune. Singura limba antica europeana care avea în alfabet litera s a fost limba etrusca, în care „S” era scris „M” (vezi sut – sutina). Etrusca însa, nu avea sunetele „b”, „d” si „g”.
Datorita alfabetului grec si cel latin, sunetul “s” nu putea fi reprodus în scris, asa încât au fost preluate cuvinte din limbile daca si ilira, în care “s” a fost înlocuit cu „s”. Similar, “a” din limba daca a fost înlocuit cu “a” sau “o”, iar î a fost înlocuit cu i, în limbile greaca si latina.
Existenta lui “a” în limba româna nu poate fi explicata decât prin existenta acestui sunet în limba daca. Aceasta pune într-o noua lumina originea “latina” a cuvintelor românesti care contin sunetul “a”. Putem vorbi, în aceste situatii doar de o origine comuna a acestor cuvinte, anterioara cuceririi daciei de catre romani si chiar anterioara aparitiei romanilor. Acelasi lucru poate fi spus în legatura cu foarte multe cuvinte românesti compuse cu prefixele „îm”, „în”, „ras” si „raz”.
Marea majoritate a cuvintelor românesti care încep cu litera î, sunt cuvinte compuse, având prefixele „îm” (aprox. 400 cuvinte) sau „în” (aprox. 1700 cuvinte). Numai câteva au corespondente in limba latina, care încep cu „im” sau „in” si numai câteva provin prin compunerea cu cuvinte de origine franceza. În exemplele de mai jos sunt prezentate si doua cuvinte compuse fara prefixele mentionate, care au fost preluate în limba latina, fara a mai prezenta forma compusa:
armasar – admissarius , lingura – lingula.
În plus, ele indica si originea daca a cuvintelor componente: arma, sar, ling, gura. Aceeasi remarca poate fi facuta si pentru majoritatea cuvintelor compuse cu prefixele „îm”, „în”, „ras” si „raz”. În plus, la aceste cuvinte se pot identifica noi sensuri.
În limba daca, ”s” apare adesea la sfârsitul cuvântului, la fel cum apare “os” în limba greaca. Mai jos sunt date doua exemple de cuvinte dace, la care “s” a fost grecizat în “os”: samus – samos, cris – chrysos. Au fost identificate si doua cuvinte continând litera s care au corespondent în limba etrusca: Maris si sut.
1. altoi (D) = care înalţă, înnobilează. Cuvântul a rămas in limba română cu sensul îngust de vlăstar pentru înnobilarea (înălţarea în sens figurat) unei plante. Sensul iniţial poate fi intuit în sensul figurat al verbului a altoi: a bate cu scopul de a înnobila, înălţa pe un copil, de unde şi zicala: “unde dă tata, creşte”.
2. alt (D) = altum (L) = înalt. În limba română, cuvântul alt şi cele compuse cu el ca prefix, au căpătat sensul de diferit. Totuşi, expresia “asta (aşa) e altceva” are de obicei sensul de “asta (aşa) nu mai este greşit”, altceva însemnând ceva diferit, dar în sens pozitiv (înălţător). Sensul original al cuvântului alt a fost păstrat în cuvintele altoi şi înalt = în+alt ca în expresia “înaltul cerului” = în+altul cerului adică în înălţimea cerului.
3. armăsar (D) = admissarius (L) = armăsar. Armăsar este compus din cuvintele dace “armă” şi “sar”, desemnând calul (vezi samsar) care transportă un om înarmat. Corespondentul latin nu mai păstrează forma compusă, aceasta indicând că a fost preluat şi latinizat cu sufixul “us”. La fel a fost preluat în latină şi cuvântul armă ca “arma”. Zeul Marte a fost preluat de romani de la daci, la care era numit Ares
4. arestai (D) = arrest (german) = arresto (italian) = pus sub arest, a aresta. A “aresta” este compus din cuvintele dace Ares şi “sta”, adică a sta sub puterea lui Ares, zeul războiului. Cuvântul “sta” apare cu forma “stai” în cuvintele dace schistai (pustnici) şi polistai (călugări) desemnând pe oamenii sfinţi care stau separat, respectiv în comunitate.
5. bărbat (D) = barbatos/varvatos (G) = barbatus (L) = bărbat. Bărbat este rădăcină atât pentru corespondentul grec, cât şi pentru cel latin. În insula Corfu există o localitate numită Barbatos. Limba greacă este anterioară celei latine, deci bărbat nu este de origine latină. Nu poate fi nici de origine greacă, deoarece barbatos/varvatos este un cuvânt prehelenic, rar folosit în greaca veche. Bărbat este şi numele fratelui lui Litovoi, un alt nume dac.
6. boer (D) = boer (danez) = stăpân, boier. Cuvintul dac boer se regăseşte în numele Boerebistes (Burebista). Acest cuvânt compus înseamnă stăpânul Ebistes. Cuvântul danez boer înseamnă fermier, stăpân al pământului. Păstrarea acestui cuvânt confirmă influenţa dacă asupra danilor stabiliti in Danemarca, numită Dachia în evul mediu.
7. cel (D) = cel (E) = zeitate chtonică. La daci, “cel” avea o conotaţie sacră, ca în: “cel de pe comori” sau “cel mai cel”. “Acel” avea sensul de “al lui Cel”, deci este posibil ca Cel să fi fost la daci, zeiţa mamă, ca şi la etrusci. “Celu” era la etrusci un titlu de preot, probabil corespondentul cuvântului dac “acel”. Pe o plăcuţă etruscă din sec V î.C., găsită la Populonia, este reprezentat zeul războiului, Laran, luptându-se împotriva lui Celsclan (“clan” = fiu), giganticul fiu al zeiţei Cel, a pământului. “Celius Tuscorum lingua September mensis dicitur” se traduce din latină: “celius (celi) în limba etruscă înseamnă luna septembrie” (vezi Testimonia Linguae Etruscae, 801, 824). Deci luna recoltei, era numită după zeiţa chtonică, Cel.
8. celar (D) = cela (E) = încăpere subterană, pivniţă, celar. Ambele cuvintele derivă din rădăcina “cel”. (vezi “cel”). Cuvântului românesc celar îi corespunde “chilear” (pivniţă) în dialectul aromân. Ulterior, cuvântul etrusc “cela” a căpătat sensul de încăpere, cameră, îndepărtându-se de legătura cu rădăcina “cel”, zeiţa subpământeană. El a fost preluat în limba latină ca “cella”.
9. criş (D) = chrysos (G) = aur. Din apele Crişurilor (= auritelor), care izvorăsc din munţii apuseni, era extras aurul, prin spălarea nisipului in băi. Cuvântul dac este rădăcină a cuvântului grecesc corespunzător, format prin adăugarea sufixului „os”, deci cuvântul grecesc derivă din cel dac.
10. crişan = aurar. Acest cuvânt, păstrat ca nume până azi, dovedeşte continuitatea prezenţei dace pe aceste meleaguri.
11. gelu (D) = gela (G) = rege. Cuvântul dac gelu, cu semnificaţia de rege, apare în numele Gelula – locţiitorul lui Decebal, iar mai târziu ca nume al voievodului Gelu, pomenit de unguri ca Gyla. Gheorghe Muşu menţionează cuvântul “suangela”, utilizat de Stephanus Byzantius cu sensul de mormântul (groapa) regelui.
12. haita (D) = Aita (E) = simbolul lumii morţilor (vezi lup).
13. jurământ (D) = juramentum (L) = jurământ. Jurământ vine de la rădăcina dacă “jur”, însemnând spaţiul în mijlocul căruia se află cineva sau ceva (cf. DEX). Jurământul se făcea numai în prezenţa martorilor din “juriu”. În latină nu există cuvânt analog rădăcinii jur, nici corespondent pentru juriu. Cuvântul latin “juramentum” este deci împrumutat din limba dacă.
14. lăpuş (D) = lapus (L) = iepure. Lăpuş apare în multe toponime, precum şi în Lăpuşneanu, dar sensul său a dispărut în limba română.
15. ler (D) = ler (E) = Dumnezeu.
16. leu/lev? (D) = lev (E) = leu. Existenţa, atât în limba etruscă, cât şi în limba rusă, a cuvântului “lev”, cu acelaşi sens, sugerează originea dacică a cuvântului. În DEX, cuvântul leu este trecut cu etimologie necunoscută!
17. lingură (D) = lingula (L) = lingură. Lingură este compus din cuvintele dace “ling” şi “gură”, desemnând un obiect care se linge în gură. Cuvântul latin, nu mai păstrează o formă compusă şi este în mod evident preluat din limba dacă.
18. livadă (D) = livadă. În DEX este considerat de origine slavă, de la bulgarul “livada” sau ucrainianul “levada”. Acest cuvânt nu are o formă similară în limba greacă, dar în insula Corfu există localitatea Livadia, care dovedeşte că acest cuvânt a existat în perioada prehelenică. Deci slavii au preluat acest cuvânt de la daci, transformând ă-ul, pe care nu îl au în alfabet, în a.
19. lup/lupu (D) – lup/lupu (E) Probabil că lupul reprezenta la daci pe zeul morţii, echivalentul lui Hades. În etruscă, “lup” înseamnă a muri, iar “lupu” înseamnă mort. Putem presupune ca dacă “lupu” era mortul, atunci “haita” era lumea morţilor. O să râdeţi, poate, dar chiar aşa era! Aita era, la etrusci, zeul care personifica lumea morţilor. Era reprezentat cu cap de lup, ca şi corespondentul său grec, Hades. Picturile funerare etrusce îl înfăţişează pe zeul morţii purtând capul şi blana unui lup. Pe de altă parte steagul de luptă al dacilor arăta similar şi foarte probabil, îl reprezenta tot pe zeul morţii. Semnificaţia acestui zeu dac era probabil identică cu cea a zeului egiptean Upuaut/Wepwawet – Ophois(G), zeul cu cap de şacal. Acesta era numit “deschizător al drumurilor”. Upuaut avea un dublu rol, fiind un zeu al războiului şi al cultului funerar, deschizând drumul atât pentru armatele faraonului cât şi pentru spiritele morţilor.
20. Mariş (D) = Mariş (E) = zeul fecundităţii şi fertilităţii. Mariş, numele dac al râului Mureş era şi numele zeului etrusc al fecundităţii, reprezentat fie ca un bărbat bărbos, fie ca un tânăr sau chiar ca un grup de nou-născuţi îngrijiţi de Minerva. Zona cu terenul cel mai fertil, propice agriculturii, aflată în imediata apropiere a Sarmisegetuzei şi a Devei, principalele centre ale puterii dace, este valea Mureşului.
21. miel (D) = miel. Acest cuvânt nu are o formă asemănătoare în niciuna din celelalte limbi vorbite vreodată în Europa. Forma latină “agnellus”, dată în DEX nu poate fi nicidecum la originea cuvântului. Să nu uităm că dacii erau în primul rând păstori şi nu au învăţat această meserie de la romani.
22. mierlă (D) = merlum (E) = mierlă. Mierla era pasărea morţii, atât la daci, cât şi la etrusci, care o menţionează în Liber Lintaeus, ca fiind cea care ridică sufletul mortului la cer. Rolul funerar al mierlei la daci se deduce din verbul a mierli, cu înţelesul de a muri.
23. mut (D) = mut (E) = care nu poate vorbi, mut. În etruscă au fost identificate cuvintele “mutna” şi “mutana”, cu sensul de sarcofag. Mut-na este de fapt un cuvânt compus ca şi pacha-na, care a fost tradus ca “ţinând sau aparţinând lui Pacha”. După aceiaşi logică, “mutna” se traduce ca “ţinând sau aparţinând lui mut”. Cuvântul etrusc pentru mort este “lupu” (vezi lup). Deci “mutna” nu înseamnă a mortului, ci a celui care nu vorbeşte (mutului).
24. oier (D) + pată (D) = oeoropata (G) = omorâtor de oameni. Oeoropata este numele dat de greci amazoanelor, care omorau păstorii şi le luau turmele. Cuvântul grecesc este compus din două cuvinte dace: oier/oeor şi pată care înseamnă a omor. Vechea expresie “fără de pată”, însemna “care nu a comis omor”.
25. Păca? (D) = Pacha (E) = echivalentul zeului grec Dionysos sau al romanului Bachus. Sunt multe cuvinte de origine dacă care încep cu păcă/păca, care conduc spre ideea că ar fi putut exista la daci un zeu similar etruscului Pacha: (a) păcăli, păcăleală, pocal, păcat, păcătui, împăcat, păcătoasă şi păhar. Păcală, din basmele româneşti , este un personaj similar satirilor de la greci, fiind posibil ca numele lui să provină de la numele unui zeu dac numit Păca. Grecii antici îl sărbătoreau pe Dionysos de anul nou. Acesta începea pe atunci, ca şi la romani, la 1 aprilie, zi rămasă peste tot în lume ca ziua păcălelilor. În această zi, Dionysus era reprezentat de un copil pus într-un coş, reprezentând renaşterea anuală a zeului, ca zeu al fertilităţii. Conotaţia negativă a cuvântului păcat a fost datorată apariţiei creştinismului, care a încercat să elimine cultul lui Dionysos. Cuvântul compus “împăcat”, precum şi derivatele sale indică sensul iniţial pozitiv al cuvântului păcat şi rolul jucat de zeul Pacha.
26. păcătoasă (D) = pachanthur (E) = echivalenta menadei (G) şi a bachantei (L) = femeie care participa la celebrarea lui Păca.
27. papar (D) = paparoina (G) = papaver (L) = mac. Macul era folosit in ritualul de aducere a ploii, numit de daci paparude. Cuvântul dac este practic rădăcina corespondentelor grecesc şi latin.
28. răspunde (D) = respondere (L) Cuvântul dac este compus din răs (mult) +spun +de (despre) şi înseamnă a spune multe detalii despre un anumit lucru. Cuvântul latin nu este compus, deci a fost preluat din altă limbă.
29. sac (D) = sac (E) = sac.
30. samuş (D) = samos (G) = înalt. Someşul cald şi cel rece izvorăsc din Muntele Mare din munţii apuseni. Dacii le numeau Samuş, datorită muntelui înalt (“mare”) din care izvorau.
31. sameş (D) = samos (G) = înalt. Sameş era numele unui “înalt” demnitar care strângea birurile dintr-un judeţ (zona condusă de un jude).
32. samă (D) = bir. De acolo vine “a da samă”, cu sensul de a da birul.
33. samavolnic = volnic (sau vornic) care ia sama (birul). Samavolnic şi-a schimbat sensul iniţial de titlu/funcţie de dregător luând sensul de abuziv. Cu acest sens, cuvântul a ajuns în limba rusă ca “samovol’nâi”.
34. samsar (D) = samsar (bulgar) = simsar (turc) = cărăuş, cel care transporta “sama” pe cai “sar”. Cuvântul sar, cu sensul de cal a fost folosit şi în evul mediu, în saragea = sarica (turc) = călăreţ turc. Cuvântul este compus din “sar” – cal şi “agea” – conducător turc.
Existenţa în cuvântului sar în latinul “admissarius” – armăsar, dovedeşte că acesta nu este de origine turcă sau bulgară, ci a fost preluat in aceste limbi de la vlahi.
35. schistai/ktistai (D) = cei care stau separat, izolaţi, adică pustnici. De la rădăcina schi, cu sensul de separat, provin cuvintele schit şi schisma.
36. sfoară (D) = sphaira (G) = învârtire, răsucire. De la acest sens, pierdut astăzi, vine expresia “a da sfoară în ţară”, adică a face turul ţării. Sfoară, cu sensul de fir răsucit, derivă din toarcerea, răsucirea, prin care se face. Acest sens a ajuns în limba neogreacă sub forma “sfora”. Numai în limba dacă sfoară avea atât sensul de învârtire, răsucire, cât şi de fir răsucit, deci “sfora” a fost preluat de greci de la daci.
37. sus (D) = sus (E) = sus.
38. şut (D) = şuti (E) = lăcaş subteran. La etrusci, lângă poarta de intrare în mormânt scria “ca şuti” sau “ta şuti”, însemnând “acesta este lăcaşul subteran”. Cuvintele etrusce pentru mormânt erau “thaure” şi “thaura”, iar cuvântul pentru lumea subpământeană era “hintha”. Numeroase obiecte mortuare poartă inscripţia “şutina”, uneori incizată astfel încât obiectul să nu mai poată fi folosit, ca în cazul oglinzilor. Ieşirea din şut a minerilor înseamnă ieşirea din lăcaşul de sub pământ, nu din schimbul de lucru. În DEX se consideră ca şut provine de la germanul “schicht” – schimb. În afară de faptul că cele două cuvinte nu seamănă deloc, se pune problema de ce şut, cu sensul de schimb, nu este folosit decât în minerit?
39. tânăr (D) = Thanr (E). La etrusci, Thanr este o divinitate reprezentată pe anumite oglinzi, care înfăţişează scene de naştere şi copii divini.
40. tămaş (D) = tamas, thamas (G) = ginere. Tamas este un cuvânt prehelenic. Gheorghe Muşu sugerat originea sa egipteană, de la tham (thâm), cu sensul de legătură.
41. trei (D) = trei (E) = trei.
42. un (D) = un (E) = un.
43. vel (D) = vel (E) = mare, cu sens figurat, ca titlu. Cuvântul dac “vel”, cu sensul de mare a ajuns să preceadă un titlu sau rang boieresc în evul mediu, în Moldova şi Valahia (ex. vel logofăt). În limba română au rămas cuvintele derivate ca veleitate şi veleitar. La etrusci, vel preceda numele inscripţionate pe monumentele funerare. De exemplu, pe pereţii mormântului Francois de la Vulci, aparţinând familiei Saties (sec V î.C.) se află inscripţiile “vel saties arnza”, care se traduc “marele Saties micul Arnth”
………………………………………………
In concluzie Milan Hubl(istoric ceh) ne invata urmatoarele :„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.”
Ultima fraza m-a dat pe spate. Sunt insa mai multe lucruri de spus:
Etrusca, daca si latina trebuie tratate distict. Nu contest un trunchi comun, dar chiar si-asa distanta intre punctul comun al celor doua limbi si momentul la care facem noi referire sunt cel putin 2000 de ani.
Cat de spre cuvintele:
43. vel (D) = vel (E) = mare, cu sens figurat, ca titlu. Este de origine slava! El incepe sa circule mai mult intr-o perioada mai apropiata de noi.
35. „schistai/ktistai (D)” Credeam ca e de influenta slava. Asa spun unii specialisti.
„6. boer (D) = boer (danez) = stăpân, boier. Cuvintul dac boer se regăseşte în numele Boerebistes (Burebista.” Este de origine presupusa slava. Dovada, zic eu ca folosirea termenului pentru a desemna ceea ce arati si tu survine unor momente in care se foloseau pentru acelasi lucru termeni latini si grecesti.
„14. lăpuş (D) = lapus (L) = iepure. Lăpuş apare în multe toponime, precum şi în Lăpuşneanu, dar sensul său a dispărut în limba română.” După P. Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, din lat. lappa, cf. împotrivă Graur, BL, V, 103. – Der. lăpușnic, s. m. (plantă nedeterminată); lăptuc, s. m. (brusture), prin încrucișare cu lăptucă. Deci sensul si originea mai trebuie discutat.
„8. celar (D) = cela (E) = încăpere subterană, pivniţă, celar. Ambele cuvintele derivă din rădăcina “cel”. (vezi “cel”). Cuvântului românesc celar îi corespunde “chilear” (pivniţă) în dialectul aromân. Ulterior, cuvântul etrusc “cela” a căpătat sensul de încăpere, cameră, îndepărtându-se de legătura cu rădăcina “cel”, zeiţa subpământeană. El a fost preluat în limba latină ca “cella”.” – Se mai foloseste si la noi cuvantul „chiler” cu acelasi sens (bunicii mei il foloseau). Se pare ca ar fi de origine turceasca. Nemtii folosesc „kellerraum” pentru a desemna acelasi lucru. Ma indoiesc de legatura nemtilor cu etrusca. E mult prea discutabila originea termenului, atat in limba aromana cat si in limba romana!
„9. criş (D) = chrysos (G) = aur. Din apele Crişurilor (= auritelor), care izvorăsc din munţii apuseni, era extras aurul, prin spălarea nisipului in băi. Cuvântul dac este rădăcină a cuvântului grecesc corespunzător, format prin adăugarea sufixului „os”, deci cuvântul grecesc derivă din cel dac.” O presupusa origine slavona nu trebuie neglijata. Asa a facut si Iorga. 😀
„23. mut (D) = mut (E) = care nu poate vorbi, mut. În etruscă au fost identificate cuvintele “mutna” şi “mutana”, cu sensul de sarcofag. Mut-na este de fapt un cuvânt compus ca şi pacha-na, care a fost tradus ca “ţinând sau aparţinând lui Pacha”. După aceiaşi logică, “mutna” se traduce ca “ţinând sau aparţinând lui mut”. Cuvântul etrusc pentru mort este “lupu” (vezi lup). Deci “mutna” nu înseamnă a mortului, ci a celui care nu vorbeşte (mutului).” Trebuie luata in considerare in limba romana o descendenta latina mai curand decat filiera comuna „daco-etrusca”. De la lat. „mutus -a -um”
Exemplele pot continua. Nu sunt lingvist, dar stiu ca in stiinta asta nu exista doar alb si negru ci si gri.
@Marcus…toata admiratia…posturile tale, au salvat un blog…penibil. Sincer sa fiu…cred ca „distinsul domn Cotoi…fumase ceva, inainte de a scrie randurile de mai sus.Bineinteles…e foarte greu acum, dupa atati ani, in care s-au dus politici „civilizatoare” dinspre Roma, respectiv Moscova, sa recladim totul. Dar incet incet sunt tot mai multi troli si elfi in Romania.