Vacarm secund
Cuvintele devin o fotografie minusculă, Se multiplică, se sparg, se impun. Culegi versurile din casa părăsită. Dintr-un vacarm secund. Fiinţa lor e-o foaie din carte. N-are văz. N-are auz.
Cuvintele devin o fotografie minusculă, Se multiplică, se sparg, se impun. Culegi versurile din casa părăsită. Dintr-un vacarm secund. Fiinţa lor e-o foaie din carte. N-are văz. N-are auz.
”Mă mușcă un câine Ah, privesc prin el Ca printr-o fereastră.” (Nichita Stănescu, Haiku, în Opera poetică II, București, Humanitas, 2000, p. 466.) La Nichita Stănescu – fapt, de altfel, valabil pentru aproape toți poeţii moderni – cuvântul e mai mult decât semn, decât literă scrisă, este […]
Coreea de Nord, iarna lui 2015 mă jucam fericit cu tigrul de pluş rezervat dictatorului peste tot o mulţime de lucruri urâte se întâmplau copiii plângeau de foame adulţii stăteau tirați prin case de frig eu îmi vedeam liniştit de ale mele la un moment am tras o băşină & […]
In filmul “Leon” de Luc Besson e acel moment în care Jean Reno urcă pe scara blocului şi o întâlneşte pe Mathilda pe hol, îi oferă o batistă – pentru că era lovită pe faţă – şi apoi e acel dialog pe care mulţi îl ţin minte: – Life is […]
„Iubito,…. dar chiar îți plac pantofii aceia?”. Strugurii amari și provocările libertății. -de Martín Fleitas González Universidad de la República Oriental de Uruguay Într-o cunoscută poveste a lui La Fontaine, se narează povestea unei vulpi care, după ce și-a dorit foarte mult niște struguri care erau în depărtare, depune întreaga […]
noaptea aceea mi-ai deschis ochii în timp ce visam de atunci lumea se uită după mine şi râde uite-l şi pe ăla care şi-a văzut visul cu ochii Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994
Absenţa ta e ca o mantie În care-mi înfãşor prezentul, Trecând prin lume triumfal. Cei care nu mai au pe nimeni Vin dupã noi nãdãjduind Cã în deşert se coace plinul. Nedespãrţiţi pânã la capãt Vom fi şi drum şi adãpost Celor plecaţi sã umple golul.
Juca-n aceeași piesă de demult, În care la-nceput fusese pajul Sfielnic însoțind-o pe regină În actul trei când se deschide balul. De-atunci fusese-n timp curtean, războinic, Suind din rang în rang până la marea scenă A -ncoronării ca stăpân al lumii, Ovaționat de public în delir. Pe urmă începuse să […]
Ne furişăm din larma lumii, Pe pluta noastră de tăcere, Unde tăişul, discordanţa Se schimbă-n ape de mătase, Şi-atunci în jur, adie Raiul; Iar când păşim, parcă sub talpă, N-ar fi pământ, ci numai aripi; Mă ţii de mână şi abisul De netrecut rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem […]
Tatãl meu era alcãtuit dintr-un material uman aparte, natura sa îngãduindu-i sã perceapã comori în adâncul unde alţii vedeau numai epavele certitudinilor zdrobite. Mã refer aici la efectele naufragiului istoric resimţit de „generaţia pierdutã” din care şi el fãcea parte. Într-o zi, mi-a zis: „Dacã ar fi sã iau viaţa […]