Devenit statuie, Puşkin se confundă cu acea Rusie a barbariei ce oprimă , sufocă şi devastează. Devenit statuie, Puşkin este redus la mumia plasată în mausoleul culturii oficiale. Devenit statuie, Puşkin este golit de seva geniului său şi expus în vitrina prăfuită a unui canon confecţionat ideologic. Transformat în mit […]
iaţa de apoi a lui Puşkin este literatura rusă însăşi. Unicitatea sa stă în această capacitate de a fi punctul de plecare al mai tuturor liniilor de creaţie care brăzdează arhipelagul de texte, în secolul şi jumătate care îi urmează. Simbolic, Vladimir Nabokov şi Mihail Bulgakov sunt legaţi de acest […]
dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir Patria pe care Vladimir Nabokov o locuieşte până la capătul zilelor sale, în exil, este limba rusă. Şi poate că geniul cu care Nabokov a remodelat o altă limbă, cea engleză, se datorează acestei dragoste care nu trece şi care îl urmăreşte, ca un spectru: […]
Odesa, portul atipic al Mării Negre, un oraș ornat cu pavaje, colonade ori cu o superbă clădire a Operei ridicată de Ecaterina cea Mare în secolul XVIII, respiră cumva acronic în pofida situației politice neclare din Ucraina. În acest conglomerat multietnic în care își duc viața ucraineni, ruși, români, evrei, […]
Posteritatea lui Puşkin este literatura rusă însăşi. Unicitatea sa în canonul rus rezidă,poate, în această capacitate de a fi punctul de plecare al mai tuturor liniilor de creaţie care brăzdează arhipelagul de texte, în secolul şi jumătate care îi urmează. Simbolic, doi dintre cei mai mari scriitori ai veacului trecut, […]
Kirdjali era de felul lui bulgar. Pe turceşte acest cuvînt însemna voinic, viteaz1. Cum îl chema de fapt, nu ştiu. Băgase spaima în toată Moldova cu jafurile lui. Ca să vă puteţi da socoteala cît de cît ce fel de om era, am să vă spun una din isprăvile lui […]
Totul se sfîrşise. Turcii rămăseseră învingă¬tori, Moldova era curăţată de eterişti. Ca la vreo şase sute de arnăuţi se risipiră prin Basarabia şi, cu toate că nu ştiau cum îşi vor duce zilele, purtau recunoştinţă Rusiei că le dăduse adă¬post. Aceşti oameni duceau o viaţă trîndavă, dar nu uşuratică. Îi […]
Într o seară, la ofiţerul Narumov din garda călare era joc de cărţi. Noaptea lungă de iarnă se scursese pe nesimţite ; la cinci dimineaţa, jucătorii se aşezară să mănînce. Cei care cîşti¬gaseră mîncau cu poftă ; ceilalţi şedeau cu gîn¬dul aiurea, în faţa farfuriilor goale. Dar se servi şampanie, […]
Apoi îi dezvălui o taină pentru care oricare din noi ar da foarte mult… Tinerii jucători deveniră şi mai atenţi. Tomski îşi aprinse pipa, trase un fum şi urmă : — În aceeaşi seară, bunica se înfăţişă la Versailles, au jeu de la reine1. Ducele de Orléans ţinea banca ; […]
