Azi. Ce e azi? Şi totuşi niciodatã Nu va mai fi Dupã-amiaza sfârşitului de ianuarie, Când aud zãpezile topindu-se, Vrãbiile inundând cerul. Îndrãgostitã Şi totuşi de nimeni… O blândeţe fãrã margini Pluteşte în odaie, La fereastrã, soarele – Şi mai bun; Îmi curge sufletul Ca o durere Ceţoasã în amurg. […]
Îmi vin în minte câteodatã Scene din vieţi repovestite Din care-aş fi putut şi eu Sã fi fãcut odatã parte. Revãd atunci sala de bal, Podelele lucind ca luna Şi adunarea foşnitoare Din care te desprinzi tãcut Şi mã inviţi din nou la dans, Fãrã sã-ţi pese nici de rege, […]
De câte ori îmi fuge gândul La tine, mã cuprinde marea Şi scrisul meu e luat de ape… Te uiţi în larg fãrã sã bãnui Cã mii de tomuri scufundate Umplu adâncul de visare. Am pus atâta dor în file Cã noaptea când e lunã plinã, Ies din strãfunduri strofe […]
oraşul cu blonde misionare în paltoane negre din caşmir americance cu osaturi ferme de marilyn monroe cu tramvaie scrâşnind cu domnişoare ce visează sexul animalic cât mai animalic cu femei triste şi boschetari chiauni de capul în care circulă doar etericul aurolac oraşul ca un stigmat ce ne aglutinează într-o […]
Nimeni nu stie ce s-a cantat la restaurantul de unde se intorcea Nicolae Labis in acea noapte de decembrie, la o luna si ceva de la zdrobirea Revolutiei Maghiare si de la masivele arestari din mediile studentesiti din Romania, o noapte care a vaduvit literatura romana de una din cele […]
Am adormit pe un pat de monede fierbinți și tot n-am visat numele zeului apoi am ars ramuri de finic în spatele casei – tu n-ai apărut prea vinovată? prea tînără? bolile vin în straie de aur nimeni nu le așteaptă la poarta cetății vin în straie de aur […]
Până la final toți murim de inimă Inima ca un fluture bate din aripi până obosește fluture răstignit cu aripile întinse înlăuntrul nostru Obosește murind de atâtea lacrimi fericiri iubire nespuse spuse trăite pe muchie de cuțit despărțiri așteptări topesc praful auriu al aripilor până când devine lichid-sânge […]
Cît de mare să fie grația zeilor încît să scăpăm amîndoi? peste ani în pîntecele unei corăbii străine stăm printre lăzi de purpură și citesc într-o altă limbă citesc și nu îndrăznesc să vă spun “veți pierde valul vostru a pornit să vă caute” el duce torța el […]
miros de cafea de creioane de oraş de tramvai miros de dragoste de transpiraţie lemn ud şi lemn pus pe foc pârâind miros de cărbune de tuş de tempera de tub de culoare acrilic miros de carte proaspăt cumpărată de ziar de pâine caldă şi de cornuri miros de cărţi […]
Acum drept să vă spun nici nu era prea circulat, trecea câte un suflet la jumătate de zi şi sufletele alea, nu aşa, oricum, ci învelite în nişte tuburi de aramă ca să nu doară, în nişte conducte aurii care, dacă le ridicai până la ureche auzeai marea sau vântul, […]
