Ce face Mozart cu o singură vocală, am arătat și exemplificat nu foarte demult prin fragmentul Et incarnatus est din Marea Messă. Dar asta nu e suficient, căci înainte de toate El e muzician, adică nobilul zeu – sclav al sunetelor muzicale. Pe la începutul capodoperei cu opt Oscaruri, a […]
Există piese muzicale restrânse ca durată și cu un număr redus de interpreți; e cazul quintetelor. Putem presupune că sunt consecința unei inspirații momentane, „neplănuite”, precum un fulger. Cum funcționa inspirația mozartiană nu putem ști – am mai scris-o – dar presupunerea de mai sus o adeverește quintetul pentru coarde […]
Un cunoscător al muzicii mozartiene, preot protestant elvețian din secolul trecut, după o viață dedicată lămuririi izvorului din care veneau sunetele compozițiilor lui Wolfgang, constata la finalul a vreo patru – șase sute de pagini (depinde de ediție) că inevitabil trebuie să acceptăm o singură explicație plauzibilă: Mozart comunica cu […]
Într-un mod straniu, atmosfera Recviemului se aseamănă cu spiritul iertării şi împăcării pe care îl întâlnim în ultimul act din Nunta lui Figaro. Mozart nu ţinea niciodată prea mult supărarea, de cele mai multe ori chiar deloc. Îmi aminteşte de unul din vechii prieteni ai Dr. Johnson de la Pembroke […]
„În ultimii ani, Johnson a scris cărți de mici dimensiuni, scurte biografii, și toate sunt niște bijuterii: Johnson poate picta pânze mari și mici; poate compune simfonii brukneriene și menuete grațioase. Acele «menuete», recentele biografii, s-au ocupat de Churchill, Isus, Socrate, Darwin și, acum, de Mozart.“ notează, cu privire la […]
Jurnalul ilustrat este o fereastră decupată în revistă cu ajutorul unui aparat de fotografiat (Nikon). Expresivitatea imaginii şi expresivitatea cuvântului, laolaltă, într-un joc amuzant sau poetic, optimist sau trist, gata să dezvăluie sau să mascheze starea autorului. Ca-n orice jurnal, la urma urmei… Sua passion predominante è la giovin principiante. […]
