„Găsește-ți mai întâi un loc, să fie locul tău din camera mea, așază-te confortabil să-ți povestesc totul de la capăt. Nu-ți face iluzii că ai să afli lucruri atât de noi încât o să cazi pe spate. Mai degrabă o să observi că ordinea lumii e aceeași de la începuturile […]
În schița Intelectualii, Caragiale, ca-n atâtea alte texte, își exersează stilul în tehnica ambiguizării semantice. Sub pretextul numirii unei realități cunoscute, intrate în mentalul colectiv, ajunge la răsturnarea imaginii, proaspăt reanimate în mintea cititorului, la fixarea ei, mai apoi, în cu totul alte coordonate ideatice. De la plăcuta la gust […]
Vremea de-atunci, Când contururile luau O altă înfățișare, E și vremea de-acum. Bucata de-albastru, Acum străină, Întoarce pagină cu pagină Ceața din drum, Ori dâra lăptoasă Ce scârțîie pe podea…
