Cuvinte mari, cuvinte mici îţi dau iluzia că-s aici, Că mă cunoşti ştiind pe de rost Ce-am povestit că aş fi fost. Dar literele ies din toc Puse pe şotii şi pe joc, Aşa că versul cel mai slut E masca unui zeu pierdut Şi ritmul strofei, fermecat, scrăşnet bine […]
Risipitor şi vagabond, Al tuturor şi-al nimãnui, Am rãtãcit în lung şi-n lat, Pânã s-ajung la ţãrmul tãu, În timp ce tu ai stat pe mal, Nãdãjduind cã într-o zi, Mã voi întoarce sã te iau Cu mine-n larg… Numai cã eu Abia aştept sã simt sub paşi Uscatul ferm […]
Căderea sau scoaterea Domnului Ţării Româneşti Alexandru Ghika În acelaşi an 1842, octomvrie în 13, aflându-mă seara la teatru, în antracte am ieşit mai mulţi din ofiţerii şi adjutanţii domneşti în bufet, unde conversam. Între noi era şi un comersant, Gheorghe Gherman; între altele, ne spune că în acea seară […]
Domnul lipsea, se dusese pentru un moment la consulul rusesc. Interiorul palatului era plin cu boieri şi chiar cu oameni din popor, toţi lăcrămând. În salonul cel mare de primire erau toţi adjutanţii şi ştab-ofiţerii cu mâinile încrucişate, plângând. În cabinetul lui Vodă, doamna Profiriţa Blaremberg, sora Domnului, Mariţica spătăreasa […]
Există, la Pierre Schoendoerffer, o energie a vieţii care trece în literatura sa. Scriitorul duce mai departe un foc ce arde în biografia sa. Asemeni lui Kessel, Malraux sau Saint-Exupery, Schoendoerffer este un intelectual care îşi converteşte experienţele în ficţiune, fără a trişa. Se poate vorbi, în cazul său, de […]
Toată copilăria şi adolescenţa mea sunt legate de cartierul Titan din Bucureşti, unde un fel de centrală face un sunet anume noaptea, iar când vine gerul iarna şi revii seara spre casă se aude doar centrala aceea, şi apoi murmurul larg cât Calea Lactee al amintirilor care te însoţesc la […]
Azi. Ce e azi? Şi totuşi niciodatã Nu va mai fi Dupã-amiaza sfârşitului de ianuarie, Când aud zãpezile topindu-se, Vrãbiile inundând cerul. Îndrãgostitã Şi totuşi de nimeni… O blândeţe fãrã margini Pluteşte în odaie, La fereastrã, soarele – Şi mai bun; Îmi curge sufletul Ca o durere Ceţoasã în amurg. […]
William Friedkin este una dintre figurile care participă la reinventarea limbajului cinematografic american în anii 70. Duritatea tonului, ca şi refuzul de a îmbrăţişa o poetică unidimensională, îi conferă lui Friedkin capacitatea de a investiga teme şi teritorii care sunt străine mainstream-ului. Alături de Peckinpah sau Coppola, Friedkin se desparte […]
«Simt acum acea dorinţă de puritate, acea nevoie de a-mi aşeza capul pe un umăr prieten şi de a mă odihni şi eu!» (me reposer enfin!). E un pasaj din scrisoarea de la sfârşitul vieţii a lui Edith Piaf. E interesant pasajul pentru că leagă sentimentul de odihnă de cel […]
Pentru mine, cărțile cu adevărat memorabile (ale căror înțelesuri nu devin opace la două-trei săptămâni de la finalizarea lecturii) sunt cele capabile să-mi producă revelații (chiar și minore) cu privire la aspecte prea puțin explorate ale existenței mele cotidiene. Un autor cu care știu că nu dau greș e Alain […]
