„Găsește-ți mai întâi un loc, să fie locul tău din camera mea, așază-te confortabil să-ți povestesc totul de la capăt. Nu-ți face iluzii că ai să afli lucruri atât de noi încât o să cazi pe spate. Mai degrabă o să observi că ordinea lumii e aceeași de la începuturile […]
Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toţi centrii nervoşi. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi inumane de a nu mă face de ruşine chiar la Paris. Maşinile roiau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii […]
acolo pe acel câmp trăiește un cal singur desprins din Franz Marc merg cu pas greoi îmbrâncindu-mi sufletul: Mișcă, măi, invizibilule, mișcă! merg strâmb cu capul în jos până ce soarele în fapt de seară posomorât mi se așază pe bocanci și fiecare celulă din mine soarbe cu nesaț […]
