Se consideră că absurdul poate primi sens estetic, dacă nu este negat, adică dacă este acceptat. Este absurdul, la Kafka, în a sa „Metamorfoză”, un absurd cu sens, adică un absurd acceptat, metabolizat? Sau este un absurd în care revolta este cea dominant? Aflat în imposibilitatea de a ieşi dintr-un […]
“ Carnetele” sunt extraordinarul jurnal de idei ţinut de Camus cu acea rigurozitate visătoare care i-a definit spiritul creator. În paginile lor intimitatea camusiană se înfăţişează în întreaga ei subtilitate. De la însemnările în care se prefigurează textele operei până la notaţiile diaristice, ceea ce există devine scris, iar în […]
Poate că geniul lui Buzzati, atât de elegant, de înşelător şi de fantasmatic, se exprimă cel mai puternic şi simfonic în prozele sale scurte. Este la mijloc, aici, dobândirea unei perfecţiuni a concentrării, a încadrării expresiei şi himerelor sale în limitele povestirii. Buzzati a fost, graţie uceniciei sale de la […]
Absurdul intră în lume, o dată cu Camus, provocând privirea în această oglindă neiertătoare. Absurdul este, în cazul lui Camus, mai mult decât o obsesie. El este dublul fantasmatic de care nu se poate elibera cu adevărat niciodată. Şi poate că moartea sa însăşi,dincolo de legendă, este confirmarea acestui teribil […]
Romancierul cubanez Guillermo Cabrera Infante (1929-2005) a scris un eseu excepțional privind sinuciderile de la vârful piramidei politice castriste, de la Haydée Santamaría (fostă participantă la asaltul din 1953 asupra garnizoanei Moncada și soția lui Armando Hart, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai fraților Castro), la președintele fidelist Osvaldo […]
1.EUGÈNE IONESCO (1909-1994) s-a născut la Slatina, şi-a petrecut copilăria în Franţa, pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale şi universitare. Debutează cu poezii în revista Bilete de papagal. Volumul de critică literară Nu (1934), premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu, contrariază prin ludicul şi nonşalanţa […]
Motto: „Tiranii tin monologuri deasupra unui milion de singuratati”–Albert Camus, „Omul revoltat” Nu sunt de acord cu Bernard-Henri Lévy: secolul al XX-lea nu a fost al lui Sartre. Pe linia Raului, a fost secolul lui Lenin. Pe cea a onestitatii, a adevarului, a Binelui, a fost veacul lui Albert Camus. […]
Mereu condamnat la a produce sens în jurul său, cititorul îşi manifestă adesea tendinţa de a sustrage textul de pe orbita absurdului şi de a căuta sens în spatele iraţionalului, al inexplicabilului. Ilustrativă în acest sens a fost, de pildă, grila de lectură pe care Nicolae Balotă şi alţi comentatori […]
