ca sintagmă latină ar putea defini schimbarea timbrului muzical feminin sau masculin,  în timp. Deci cealaltă voce. Fenomenul nu este frecvent, tocmai de aceea atrage atenția prin reprezentanți superlativi.  Cauzele fenomenului nu sunt clare mai ales că natura ne oferă adesea schimbări surprinzătoare. Cert nu e vorba de inteligența artificială. […]

din it. mezzo-soprano, adică soprana „de mijloc”, între soprană și contralto, mai apropiată de prima, se caracterizează printr-un timbru grav cu tonalitate mai joasă și fără ascensiuni către sunetele foarte înalte. De fapt e apropiată de soprană în timp ce contralto mergând foarte jos,  e destul de rar ca și […]

în opera italiană este cu certitudine cea mai cunoscută, audiată și iubită până la adorare; desigur mulțumită compozitorilor genitori. Începem cu Soprano dramatico, timbrul care prin Aida ajunge la divin când le cere zeilor pieta. O sensibilitate ieșită din comun are pucciniana Mimi din La Bohѐme, o Soprano lirico. Urmează […]

în spațiul de expresie germană prezintă o notă aparte probabil și datorită specificului limbii: între dramatism profund, Dramatischer Sopran, specific wagnerienelor, Brunnhilde din Götterdämmerung , grandioasă firesc în calitate de fiică a lui Wotan și conducătoare a Walkiriilor. Lyrischer Sopran, o arată și denumirea că e deja altceva, Arabella din […]

din italianul soprano  (la rândul său din it. sopra deasupra) definea inițial cea mai înaltă sonoritate masculină considerată artificială – am mai arătat – , adică sopran masculin, castrato. Subdiviziunile timbrului de soprană  au apărut – cum era și de așteptat – în Franța, Germania și Italia. Dacă în cazul  […]

în spațiul componist operistic al  Italiei are câteva prezențe inconfundabile datorate incontestabil lui Verdi care a simțit ca nimeni altul dramatismul profund al personajelor ce nu putea fi exprimat decât prin tonalitățile cele mai joase. Începem audițiile cu basso cantante prezenți în Aida; Marele preot Ramfis și Regele se încadrează […]

în spațiul german se caracterizează printr-o profunzime deosebită astfel încât, indiferent de rol, nu putem admite nicidecum formula bas-bariton. Chiar dacă există  un hoher Bass pe care îl vom exemplifica prin Caspar din Der Freischütz, timbrul rămâne bas autentic. Komischer Bass definește mai curând structura rolului decât timbrul vocal care […]

este tonalitatea cea mai de jos, profundă (it. basso, jos) și poate cu aparițiile cele mai rare în opere și în compoziții simfonice.  Trebuie specificat că formula bas-bariton e în general respinsă de bașii autentici. În conversații amicale  avute cu câțiva bași mi s-a spus foarte clar de către fiecare […]

în spațiul italian se caracterizează printr-o melodicitate deosebită comparativ cu cele audiate în precedentele  exemplificări. Chiar denumirile tipurilor baritonale sugerează acest lucru. Astfel baritono cantante nu poate fi decât cu totul melodios mai ales când e vorba de Belisario al lui Donizetti din opera cu același titlu. Apoi din același […]

în spațiul muzical german are mai multe variante specifice în funcție de rolul interpretat, tendința fiind oarecum către o anume sobrietate, profunzime teutonă chiar în anumite situații. Bass-bariton reprezentativ este Wotan din Rheingold . Cunoscutul Don Giovanni din opera cu același titlu este considerat Spielbariton chiar dacă personajul nu e […]