Zenon, învaţă-mă împărţirea Spaţiului, nesfârşită! Spune-mi că n-o să mor, Deşi nu trăiesc. Pe fruntea Mea scrie „Emeth“. Spune-mi! Învaţă-mă! Împarte-mă! Până când Va rămâne ceva. Hidrargir. Sare. Apă. Sieşi rădăcină. FINIS (Alexia. Doi. Mica elegie de Alexandru Muşina)
– Şi…mergeţi la Bucureşti în plimbare… – Nu, merg la dandist…am un dinte…. „Aşa? Zic eu…Am înţeles…Bun dandist are cocoana!“ (I.L.Caragiale, Întârziere, 7 iul. 1900, Universul,)
Oriunde pe planetă este-un vechi Braşov… Străbate de sub Tâmpa un cânt de saxofon… (Ştefan Baciu, Palmierii de pe Dealul Melcilor, Honolulu, 1980)
Floare-a lumilor, val verde, cu lucori de petre rare… Mări pe care vase d-aur port piper şi scorţişoare, Părând piepţeni trecuţi molcom printr-un păr împarfumat… (Mircea Cărtărescu, Levantul)
Spre nu ştiu ce sfârşit un zbor s-a întins. Ceru-şi deschide un ochi în pământ. (Lucian Blaga, Cap aplecat, în Lauda Somnului)
Nedespărţit – în bolţi. Eu veneam de sus, tu veneai de jos, Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi. (Tudor Arghezi, Morgenstimmung) Apă şi om, voi sunteţi eterna mişcare! Aşa vreau şi eu, nemuritoarea-ţi iubire, să curg în şiroaie şi să mă revărs peste omenire: de jos, din singurătate, […]
Duminica Paştelui Pământu-i luminos, umbraru-ntunecat Şi tu vorbeşti încet, minunea e în aer. Şi-orice cuvânt al tău mi-a întrupat Credinţa în icoană pe-al căii mele caer. (Rainer Maria Rilke, trad. de Ioana Pârvulescu)
Călătorului mi te-a trădat parfumul, Luciul alb ce mi te-mpodobea; Ce noroc că altul, tot pe drumul Meu, nu te-a văzut ca să te ia. (August von Platen-Hallermünde, La o floare, trad. de Ion Pillat)
Azi am întâlnit un melc. Nu era deloc nătâng, dimpotrivă, avansa cu maximum de viteză permisă pe şoselele foşnitoare ale melcilor, când umbli cu rulota. Ocolea obstacolele şi încrucişa cavalereşte cornul cu spada verde a unui fir de iarbă. M-am gândit că seamănă cu Cioran: nu se simte bine decât […]
Jurnalul ilustrat este o fereastră decupată în revistă cu ajutorul unui aparat de fotografiat (Nikon). Expresivitatea imaginii şi expresivitatea cuvântului, laolaltă, într-un joc amuzant sau poetic, optimist sau trist, gata să dezvăluie sau să mascheze starea autorului. Ca-n orice jurnal, la urma urmei… 1. Miresme dulci de flori mă-mbată… 2. …şi […]
