Când lucram la teza mea de doctorat despre poezia lui Mircea Ivănescu, n-am găsit o titulatură mai exactă pentru ea decât „poezia discreţiei absolute”. Mărturisesc că expresia mi se părea întrucâtva fericită şi pentru faptul că rima cu discreţia absolută a existenţei publice a lui Mircea Ivănescu – poetul fiind […]
Unul dintre cei mai subtili critici contemporani de poezie găsea definitorie pentru Virgil Mazilescu tehnicitatea intensivă a scriiturii. Cititorul devot al lui Mazilescu (poezia lui cere competenţe prea specializate pentru a putea să aibă altfel de cititori) înţelege din prima că formula e exactă, fără doar şi poate; ba poate […]
S-au împlinit anul acesta 10 ani de la moartea Marianei Marin, primul mare poet optzecist plecat Dincolo (între timp, au urmat-o Ion Stratan și Alexandru Mușina). Rândurile de mai jos sunt un mic, prea mic exercițiu de admirație. Supratema poeziei Marianei Marin e adevărul. Aproape că nu există pagină – […]
După cum s-a observat adesea, Cercul Literar de la Sibiu a avut neșansa să apară pe o teribilă falie istorică: cea dintre interbelic și comunism. Răutatea istoriei a spulberat încă din prima tinerețe posibilitățile majore ale grupării, trimițându-i în închisorile politice pe cerchiști, interzicându-le apariția publică, întârziindu-le cu vreo douăzeci […]
Baudelaire era de părere că cel mai bine scriu despre poezie poeții înșiși; fără să fiu pe deplin convins că are dreptate (fiindcă marea critică de poezie română nu a fost totuși făcută de poeți), sunt totuși nevoit să constat că, cel puțin în ce privește comentariile despre poezia română […]
În logica macro a culturilor şi civilizaţiilor, poezia e, pe cât se pare, o chestie comună, prea comună, atât de comună, încât nici nu prea contează. O spune aproape pe şleau pe blogul Soirs (adică aici: http://soirs.wordpress.com/2011/10/11/989445/#comments) autorul acestuia, un om pe care-l admir mult (deşi nu ştiu cine e, […]
Clamând din capul locului, adică din titlurile înseşi, că scrie cărţi de iarnă, prin urmare reci, geroase chiar, şi poeme care nu pot fi înţelese, Ion Mureşan ţine să se contrazică punctual (şi bine face): pe de o parte, scrisul lui nu are nimic din ermetismul glacial, edificat adică de […]
Antologia* primului deceniu al celui mai important premiu pentru debut în poezie din România îi cuprinde pe Doru Mareş, Dan Bogdan Hanu, Liviu Georgescu, Răzvan Ţupa, Dan Sociu, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Dan Coman, Bogdan Perdivară, Sebastian Sifft, Andra Rotaru, Diana Geacăr, Livia Roşca, Rita Chirian, Florin Partene, Svetlana Cârstean […]
Contrar reprezentării comune, admiraţia nu e contemplativă. Nu presupune prostraţia cataleptică în faţa obiectului admirat. S-ar putea să mă înşel, dar am impresia că, în accepţiunea curentă, cel ce admiră e văzut ca un personaj încremenit de fascin, cu ochii căscaţi larg şi cu gura întredeschisă într-un zâmbet vag tâmp […]
Evident, despre filiaţia caragialiană a poeziei lui Cristian Popescu s-a scris mult şi apăsat. După cum, de altfel, era şi natural să se scrie – mai întâi pentru că poetul însuşi se revendică explicit în textele lui, în repetate rânduri, de la marele clasic; apoi, pentru că revelatoarele texte din […]
