Una dintre cărțile pe care le-am recitit cel mai frecvent în ultimii ani e cea a lui Mircea Mihăieș despre jurnalul intim & sinucidere, Cărțile crude. E una dintre cărțile pe care aș fi vrut să le scriu eu. E excepțională cartea lui despre Faulkner, Ce rămâne. William Faulkner și […]
(Mircea Ivănescu, Versuri, ediție îngrijită, cuvânt înainte și tabel cronologic de Al. Cistelecan, Editura Humanitas, 2014) Mircea Ivănescu își publică într-un ritm neverosimil de susținut cărțile de poezie între 1968, anul debutului, și 1989 – uneori chiar și câte două pe an; pentru ca în 1989 să se oprească la […]
2013 4 februarie. Sebastian, cu febră mare azi-noapte. Înainte să adoarmă, vorbea repede și fără suită, într-un semidelir care-ți rupea inima. M-am întins pe pat, lângă el, și-mi spune deodată: „Nu-nchide ochii, tati”. „De ce?”, l-am întrebat uimit. „Dacă-i închizi, o să visezi imediat. Și o să visezi urât”. „Nu-i […]
19 martie. Să demonstrezi că ești, totuși, posibil. Cam ăsta e sensul scrisului oricui. E o miză absolut imbecilă, chiar și la cei geniali. Și înțeleg de ce unii au putut spune că omul care scrie e, din capul locului, distrus. De fapt, singura rațiune pentru care ar trebui să […]
Acum o mie de ani, adică în 2009, produceam în „Monstrul fericit” (Cartier) o clasificare a alcoolurilor. Cum se fac în curând 5 ani de când alcoolul s-a lăsat de tot de mine, am zis că n-ar strica s-o revizitez. Iat-o, așadar, mai jos. Absintul, uneori bleu ca cerul, dar […]
2012 13 septembrie. Mergeam azi-dimineață spre redacție. La blocul-plombă de lângă hotelul Ibis (era să scriu, firește, Continental), pe lângă care treceam malaxând în gând vorbe, fraze, pagini din hormonal-abisalul epistolar al lui Brumaru, am avut deodată certitudinea că lumea s-a urâțit. Tot gândind la angelismul kinky al lui Brumaru, […]
În Austria, la un hotel fără recepționer – înlocuit de un tonomat de chei electronice cu care poți intra în hotelul plasat într-un câmp uriaș de porumb (atmosfera era ruptă din filmele fraților Coen). Butonând televizorul din hotelul austriac, am dat peste o reclamă la vodkă despre care eram asigurat […]
[Rândurile de mai jos reprezintă argumentul volumului Poezie și individuație, Tracus Arte, 2014] N-am crezut niciodată în separația dintre „eul biografic” și „eul artistic”; cea dintâi infirmare empirică a ei stă în evidența că Proust însuși o desfide atât de strălucitor, fiind fără să vrea unul dintre contraexemplele eclatante ale […]
Senzația imediată pe care mi-au dat-o poemele lui Traian T. Coșovei, încă de la prima lectură, a fost aceea a libertății. A unei libertăți totale, fără cenzură, și chiar fără autocenzură. Mai exact, e vorba de senzația că poetul acesta își poate desfășura după bunul lui chef benzile desenate cu […]
Îmi încheiam astfel textul precedent: „Chiar și acum, în al doisprezecelea ceas, prefer să cred că lui Asterix nu i s-a terminat licoarea magică – adică, fiindcă e vorba de un jurnalist, onestitatea. Cred încă în onestitatea lui Mircea Toma – nu l-oi fi prețuit degeaba atâta vreme, îmi spun. […]
