Vorbeam astăzi cu un prieten despre faptul că cele mai multe dintre normele nescrise care ne guvernează viața au fost făurite de către cei care au avut mai multă dragoste pentru adevăr și mai puțină dragoste față de oameni. Fără îndoială, e unul dintre compromisurile care nu pot fi catalogate […]
Ne-am obişnuit ca pe lumea aceasta să se tacă despre cele mai multe dintre lucrurile pe care le preţuim, fie din teama de a nu le spulbera, fie din dorinţa de le a păstra pentru sine, în cea mai mare intimitate îngăduită de timpurile şi neajunsurile noastre. În principiu, despre […]
N-am nicio intenţie de a deschide un subiect de Philo Café. Totuşi, tonul următoarei confesiuni indică toate direcţiile către un taifas cultural dezinhibat de micile tabuuri – aici, pre-judecăţi– sociale: cerându-ni-se să vorbim despre timp, ni se impune să vorbim, de fiecare dată, la persoana I, despre o istorie culturală […]
Unii spun că scriu complicat. Îmi place să cred că nu e adevărat: că orice scriere implică, în aprecierea ei, judecăţi de gust. Poate să îţi placă sau nu. La fel de bine, cred că un scriitor trebuie revizitat, pentru a putea fi revizuit. Nu îmi place ce scriam în […]
De fiecare dată când cunosc pe cineva, îmi pun o dorinţă: să fie unul dintre puţinii oameni în care nu îţi e teamă să ai încredere. Celălalt (ca prieten, amic, mentor, iubit, nu ca partener, colaborator, aşadar ca rol construit dintr-o sumă de atribute pe care oricine le poate îndeplini […]
Reciteam în urmă cu câteva seri Identitatea lui Kundera, căzând cu privirea, ca de fiecare dată, asupra convingerilor lui Jean-Marc: „Afectivitatea dintre doi oameni nu se măsoară după numărul de cuvinte pe care și-l schimbă”. E drept că scena, decupată dintr-un colț de cafenea în care un cuplu monoton privește […]
În urmă cu aproape doi ani, îmi mărturiseam, într-un manuscris: „Oamenii se schimbă exact atunci când nu-i priveşti”. Din acel timp, câteva lucruri s-au schimbat. Am greşit. Cum altminteri era şi firesc. Pentru că „oamenii se schimbă exact atunci când nu-i cunoşti”. E o teză mult mai la îndemână dacă […]
Nu am știut niciodată cum se întâmplă că într-un singur ceas ajungi să faci ceva mai mult decât agonia unor episoade personale despre munci și zile: mi-am spus că ține de farmecul inspirației sau de lucrurile care îți stau alături ca ceea ce îți e la îndemână. S-ar putea să […]
Ca și când am fi destinați unui individualism, ni se spune că fiecare om moare singur. Dar poate e prea mult pus pe seama naturii. Căci, la fel de bine, fiecare dintre noi e primul care moare. Simpla idee a unei oridini, a succesiunii responsabile, amintește că mori pentru un […]
În urmă cu mulți ani, ai mei obișnuiau să mă ducă în ajun de Crăciun la cimitir, la cei doi bunici. Din pricina zăpezii, locul era foarte astrucat și liniștit; numai de Paște, moartea părea o evidență. Îmi amintesc că sunt mulți ani de atunci, pentru că e natura unei […]
