Mi-e dor de tine doar în vis Când timpul lunecã-n trecut Şi ne gãseşte fumegând. Când ies din somn, mã uit absent La cicatricea din adânc Ce se deschide când adorm. În miezul zilei nici nu simt Arsura semnului rãmas Şi-ncep sã uit cât îmi lipseşti. Dar când cobor spre […]
La început n-a fost Numai Cuvântul, Ci muzica pe care Plutea fără liman Divina nostalgie. Geneza-i decantare, Contur purtat de sunet; Vocala se separă De caldele consoane Prin suflu şi vibrare. Când scriu, întrezăresc Arpegii în silabe. Adamic prin grădina De litere petrec, Simţind cum în auzu-mi Şerpeşte se strecoară […]
Mergeam prin ploaia şoptitoare, Şi Te ţineam la piept sub haină, Ca pe o pasăre lovită, Ca pe o razã-n spulberare, Şi Te rugam să nu Te stingi, Să nu mă laşi în întuneric. Veneau de-a valma pe trotuare Figuri pătate de tristeţe, Dar Tu erai cu mine. Încă Mai […]
O desluşise în fundalul Unui cortegiu de vestale Când el ca sol vestea în templu Că zeul cere noi ofrande. Iar la palat când era sfetnic, Ea – slujitoare la ospeţe, Văzu în ochii ei oceanici Cum i se-apropie naufragiul. A fost bufon numai o iarnă, Când ea în rol […]
Se-aşează în fotoliul de demult Cu gândul să rămână cinci minute, Deşi ar mai avea atâta timp. “Cum trece vremea,” spune ea, Turnând în ceaşcă limonadă. “Sunt ocupat” se scuză el Privind uitatele tablouri În care pomii mai dansează. Obrazul ei sub raza lămpii Are paloarea unei fresce, Şi-l podideşte […]
„Acum”, gândeam privind copcii, Boltirea crengii peste curte, Dar ce vedeam nu erau pomii, Nici curtea rămuroasă, ci o stradă Cu vălmăşag de umbre pe trotuare, Şi totuşi nici trotuarele, nici strada, Nici înserarea nu erau – ci doar fereastra Cu draperii ca pânza unei apei, Sau poate aburii cafelei […]
Când mi se face teamă că te uit, Mă-ntorc cu faţa la oglindă Să te adun din nicăieri. În ochii mei se-arată ochii Trist alunii şi peste buze Se lasă stolul unui zâmbet Venit din caldul de demult. Privirea ta mă are sol, Şi chipul meu e însăşi, vestea Pe […]
Ştiai că ramurile ies Din veghea unui creier nevăzut, Că râurile, pasărea şi noi Venim din gând? În scrisul norilor pe cer E alfabetul somnului deschis, Pe foile de aer suntem semn Închipuit. Noi doi am fost imaginaţi În albul unei singure idei, Sieşi ecou. Unde încep, tu te sfârşeşti, […]
– E cineva în ape care bea Din mine nentrerupt… şi mă deşert În gura lui albastră, dimpreună Cu pomi şi animale istovite De-atâta frumuseţe care piere. – Tristeţea mea din rama undei”. Nu va să-ţi spună că din moarte M-a trezit dorul de-a fi tu. Mă doare numai că […]
Nu e pe lume semn ascuns În care moartea n-a pătruns, Atunci când sunetul se curmă Rămâne-n literă o urnă, Şi scrisul nostru pe hârtie Întindere-i pe năsălie. Lasă cuvintele să cadă În risipirea lor nomadă, Şi fii copacul desfrunzit, Înfipt în cer, ca un cuţit. Numai la mii de […]
