Împreună

Mergeam prin ploaia şoptitoare,
Şi Te ţineam la piept sub haină,
Ca pe o pasăre lovită,
Ca pe o razã-n spulberare,
Şi Te rugam să nu Te stingi,
Să nu mă laşi în întuneric.

Veneau de-a valma pe trotuare
Figuri pătate de tristeţe,
Dar Tu erai cu mine. Încă
Mai câştigam o bătălie,
Smulgeam trofeul unei clipe
De neînvins, trăiam în zâmbet.

Dar iată lumea-mi rupe straiul
Să vadă ce-ascund înăuntru,
Să afle unde-mi stă puterea,
Şi mă arunc-afară gol.
Numai că ploaia şoptitoare
Mă înfăşoară-n-pelerina-i
De picături care veghează,

Şi dacă nu Te mai pot ţine
La adăpost ca până azi,
Mă iei la Tine de pe drumuri,
Ca pe o pasăre lovită,
Ca pe o razã-n spulberare,
Şi mă-ntăreşti să nu mă sting,
Să nu Te las în întuneric.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *