Ziua de azi, clipa de-acum Se înfășoară- nsingurate Și -ncet în sine se închid, Până când timpul le va coace. Din crisalidă, mai târziu, Va răsări o zburătoare Care ne vine de demult. Dar cât de nouă e minunea Aripilor ce se deschid, Vestind vechimea care-ncepe!
Pe cînd mergea confuz prin parc, Nepricepînd ce i se-ntâmplă, L-a luat de mână un copil Și l-a condus până la banca Unde stătea o doamnă-n gri. – Bunico, hai să-l luăm acasă Pe bietul om! -Dar ce-a pățit? – Nici nu mai știe cum îl cheamă Și nici de […]
Să nu poți adormi, Scăpând pentru un timp Din nume și contur, Să nu te liniștești, Topindu-te in vag, Până cînd îți dispari, Pedeapsa de-a fi treaz, De-a nu te mântui, Uitând de tine-n somn…
Cãci vine Ceasul şi-acum este, când Te apropii, fãrã veste, şi nu mai am unde m-ascunde. S-o iau la fugã? N-am scãpare. Mi s-a fãcut o fricã mare De Judecata de pe urmã. Dar, Doamne, Tu cobori în mine, ca raza Stelei din vechime, sã mã-mblânzeşti şi sã mã aperi. […]
Nu mai citesc, nu mai pot scrie, De ce-aș vorbi cu cineva? Mobilul a sunat o vreme, Apoi chemările s-au stins. Din casă ies pe înnoptate, Și-n întuneric mă-nfășor, Să nu îmi recunoască nimeni Mersul gîngav de somnambul. Mă las dorit numai de umbre, Din calea razelor m-ascund, Mă înspăimântă […]
Te-ntorci dar niciodatã Nu-mi pari a fi acelaşi, Te schimbi la chip, la umblet, Numai cã eu te dibui Sub orice-nfãţişare. Îţi recunosc privirea Venitã de departe Şi zâmbetul ce iese Ca soarele din ceaţã. Printre atâtea glasuri Disting o inflexiune Şi timbrul vocii tale, Plutind pe sub cuvinte, Mi-atinge […]
1. Anul acesta vorbim despre centenarul Dinu (19.11. 1921) și Cornelia (22 martie 1921) Pillat. Am ținut să dedicăm în acest număr al „Convorbirilor” mai multe pagini lui Ion, Dinu, Cornelia și, desigur Monicăi Pillat. Și pentru că fără dragoste e greu să ne imaginăm Creația chiar, lumea, viețile noastre… […]
Mânată de furtună, Sunt sol și jucărie, Pe clocotirea sorții, Iar acest vânt năprasnic Ce îmi răstoarnă vrerea, M-ar nimici la urmă, De n-aș avea pe ceruri Aripi să mă învețe Cum să mă las în voia Curentului de aer Care-mi conduce calea. Dar dacă ce mă-mpinge Spre dincolo de […]
Noua carte de poeme al Adei Carol, intitulat „Apocalipsa moliilor”, recent apãrutã la Tipoalex Alexandria, se adaugã în mod fericit şi pe o linie cert ascendentã volumelor ei anterioare: „Duet” (unde autoarea şi-a asociat versurile de debut cu cele ale Otiliei Ţenea), 2006, „Declaraţie de dependenţã”, 2015 şi „Despre dragoste […]
Se învârti prin bibliotecă, Mirat că-n sala de lectură Erau pe mese doar volume Și nici un cititor de față. „Unde sunt ceilalți?” a-ntrebat-o Pe cea care intra pe ușă, Cu ceașca de cafea în mână. Bibliotecara zâmbitoare L-a liniștit, spunând în șoaptă Că încăperea era plină Și chiar l-a […]
