încă aştept scrisoarea, scrisoarea prin care să-mi spui ce s-a întîmplat. clopotele bat, pămîntul se dezbracă, iarna coboară ca o boală peste cerul curat. nu, nu vreau să te văd, vocea ta mă va ocoli, nu are putere să rostească cuvintele vii, va minţi. aştept să îmi scrii aşa cum […]
m-am exilat în mijlocul oraşului, într-o încăpere ticsită de cărţi, alături de bărbatul iubit, alături de fiu. am gonit visele departe, le-am pus în plicuri timbrate şi le-am trimis la adrese întîmplătoare. poate unele din ele au ajuns la cîţiva dintre aceia care se simt părăsiţi şi au regretat că […]
cît trebuie să mai plătesc pentru un singur vers? cîte călătorii cu luntrea, cîţi bani de argint, cît vis, cîtă carne pe cîntarul de oase, cît? cunosc deja drumul prin labirint cineva e mereu rătăcit, să-l întrebăm, călătoreşti de mult? pînă cînd? ajunge, îi spun, rămîi aici, e bine în […]
desigur, viaţa nu se termină aici aici unde începe moartea. aşa mă văd, ca o poartă spre moarte în pragul meu stau toţi cei vii, cei morţi se întîlnesc, îşi vorbesc, se sprijină pe alte porţi deschise şi ele între morţi căci viaţa nu este altceva decît moarte legată la […]
ştiu cînd mă chemi, în acele clipe se deschide cerul şi cad. mă văd îmbrăcată în haine nepotrivite de celălalt şi trimisă în vidul care începe să semene cu timpul de nemăsurat. ştiu cînd mă chemi, salvarea aşteaptă trei zile, frigiderul îmi vorbeşte, la fel şi maşina de spălat. doar […]
povara unei zile care pare că nu are sfîrşit tăcerea celui iubit, căderea în vis, clepsidra şi sfera de necuprins care se ascunde în pîntec toate răsfrînte într-o singură încăpere din care n-am mai ieşit. dacă mi-ar fi dor aş smulge pămîntul care te-a înghiţit, aş îmbrăca hainele tale, aş […]
nu mi-a fost niciodată dor de mine, nu mi-a fost dor de nimic, nu mi-a fost dor. n-am exerciţiul dorului, întotdeauna am găsit alături tot ceea ce mi-a lipsit. poate fracţiunea aceea de secundă în care am întins mîna spre cel găsit s-a numit dor şi cînd am găsit un […]
fîntîna unde te-am găsit, din piatră albă, ea, răstignit în tăcerea apei care curgea, tu, fîntîna care te-a născut şi care hrănea deşertul pe care tocmai îl părăsisem. fîntîna aceasta te iubea. am văzut oaza şi trupul tău aproape de moarte, însetat, înconjurat de ape. nu ştiu care mi-a liniştit […]
în poemul meu e povestea de mîine nu te căuta în cuvîntul lui nu-i despre tine, nu-i despre nimeni cunoscut trebuie să aştepţi să treci pragul unei noi dimineţi, să îmi cunoşti noile poveşti şi apoi să-ţi aminteşti ziua care a venit deja am plecat demult din ea, rămîi singur […]
nu te ştiam atît de albastru, eu nu aşa te-am cunoscut nu aveai culoare, doar o privire care intra prin lucruri care ieşea din lucruri şi le gonea. rămîneam fără pămînt sub picioare în faţa privirii tale. au trebuit ani să te văd albastru, aşa cum eşti acum, nimeni n-ar […]
