în timp… şi, uite aşa, în timp ce nopţile întorceau paginile pentru noile zile, ai devenit unul dintre mulţi alţii. n-am mai aşteptat nerăbdătoare o nouă scrisoare, n-am mai început ziua privindu-mă în oglindă cu ochii tăi şi cînd m-ai chemat, n-am mai tresărit ca altădată şi am ştiut că […]
încet oraşul se apleacă spre noapte îmi şopteşte din colţul străzilor “lasă-mă să-mi petrec o singură viaţă cu tine” apoi uită. trist oraşul îşi aşteaptă dimineaţa lăsînd vîntul să-i măture puţinele frunze. învăluită încă în întuneric singurătatea se plimbă pe sub felinarele ce luminează chipurile viselor, nu se trezeşte nimeni […]
cînd trec pe lîngă moarte ne ignorăm reciproc, ne ocolim, întoarcem spatele, zîmbim. eu nu vreau să o văd căci mi-a răpit iubiri curate ea aşteaptă să o rog, să o implor ca o amantă gata să-şi taie venele, sau însărcinată doar pentru a păstra un bărbat care nu o […]
încet oraşul se apleacă spre noapte îmi şopteşte din colţul străzilor “lasă-mă să-mi petrec o singură viaţă cu tine” apoi uită. trist oraşul îşi aşteaptă dimineaţa lăsînd vîntul să-i măture puţinele frunze. învăluită încă în întuneric singurătatea se plimbă pe sub felinarele ce luminează chipurile viselor, nu se trezeşte nimeni […]
tu nu te gîndeşti niciodată la mine trec secole întregi, apele îşi găsesc o nouă albie în ridurile pămîntului care îmbătrîneşte alături de mine aşteptînd un cuvînt care nu vine, căci tu nu te gîndeşti niciodată la mine te-am întîlnit o singură zi, prima zi în care îmi tăiasem părul […]
ninge, a nins de atîtea ori de cînd nu ne-am văzut încît cerul, în alb îmbrăcat, aşteaptă o nuntă în pragul fiecărui templu care l-a lăudat. ninge şi rochia mea se îngălbeneşte de frig palidă visînd o primăvară pe care o va uita la prima ninsoare din anul viitor ninge […]
miros a moarte, în fiecare zi din ce în ce mai mult. îmi spăl trupul în rîuri de lapte, ca la început dar tot a moarte miros. se apropie încet îmi creşte în carne şi iese prin piele o recunosc, m-a vizitat de atîtea ori, mi-a furat rudele, le-a dus […]
aştept, hainele mele cad în pragul uşii rămîn cu pielea care ar dezgoli şi ea arterele şi m-ar lăsa atît de goală cît poate fi cineva care îşi pierde venele, inima şi se dezbracă pînă la albul osului altcineva priveşte din umbră nudul alcătuit din oase şi se întreabă ce […]
pentru că am tăcut mi s-au pus munţi la picioare s-au ridicat piramide din sfere de sare Luna a coborît la mine în fiecare noapte şi toate acestea doar pentru că am tăcut. părea că în spatele tăcerii mele ascund. nu ştiu ce, poate un răspuns la orice întrebare, poate […]
vremuri care trec prin vremuri, care tac prin vremuri… ce vrei să spui cu asta? că timpul trece şi lasă urme adînci în piatră, timpul trece pe muteşte, nu spune nimic ne trezim cu dinţi mai puţini, cu pielea lăsată şi săpată pe la colţuri, nici păr, nici unghii de […]
