locuim în aceeaşi cameră. închişi. fără ferestre, fără uşi. prin faţa pereţilor de sticlă pămîntul îşi plimbă peisajele care se schimbă la cîteva secole. acum, în faţa mea stă un arbore care abia se mai vede căci am umplut amîndoi pereţii cu cuvinte. nu ne mai vorbim de cîteva veacuri […]
îmbătrînim împreună fără să ştim, fiecare în colţul său de lume, oglindit de alte ziduri, de alte străzi, aceleaşi în fiecare zi pentru mine, pentru tălpile îngroşate de mersul în cerc. nu caut nimic şi, cred, rar ne mai gîndim unul la altul. aşa se întimplă cînd eşti împreună, te […]
am început să renunţ uşor la tine, ne cunoaştem de atîtea secole încît cînd închizi uşa în urma ta, te întorci vrabie pe pervazul ferestrei. nici măcar n-am timp să te aştept, plec, pleacă, zic, şi-mi scutur umărul de cele cîteva pene. mă ridic să deschid uşa oaspetelui care bate […]
