„Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbei și naționalității noastre, … fără bene merenti și fără recompense naționale, plătiți ca vai de ei, fără să bănuiască că erau patrioți, împinși numai de un instinct bun și generos, își făceau cu sfințenie datoria, fără să aibă conștiință de binele […]
în marile opere sunt în fapt menite să ajute apropierea îndrăgostiților aparent separați. NU în Cosi fan tutte unde cele două fete sunt puse la încercare din inițiativa misoginului Alfonso care o plătește pe Despina să fie când medico, când notaio. În Il barbiere… contele Almaviva se deghizează în profesorul […]
Notă: vin aici e formă verbală și nu substantivală. Romanii au venit și au stat până în 271 p. Chr. când au plecat considerându-se că porțiunea de limes numită Dacia Felix nu mai corespunde interesului imperial. Provinciile marginale formau limes. De subliniat că în fapt a fost o retragere […]
furtuna adică, primește în marea operă, la Verdi, conotații cu totul deosebite fiind mai curând expresia structurii sufletești a compozitorului, sugerându-ne că marele Giuseppe a fost realmente o fire frământată, paroxistic uneori. Otello începe cu revenirea eroului în timpul unei furtuni care prin dramatismul sunetului sugerează mai curând finalul tragic. […]
Un amic îmi spunea odinioară că – în opinia lui cel puțin – de când lumea, banii cei mai productivi, avantajoși, rezultă din trei domenii: armament, prostituție, medicamente. Urmărind cele ce se petrec în lume și analizând pe scurt evenimentele, constatăm că nu trebuie să fii mare analist financiar ca […]
sau, mai elegant, conflictul armat, atât de dorit de mulți lideri, cu nenumărați morți, hibrid sau nu, în mod paradoxal a lăsat din trecut și ceva … frumos, în compozițiile unor genii care au resimțit răul belicos, nefiind politicieni. Să începem cu Bellum Sacrum, imnul gregorian al cruciaților, impunător dar […]
Deloc întâmplător străbunii noștri considerau că Historia est magistra vitae, ceea ce se verifică și în faptul că mai cu seamă din marile întâmplări ar trebui să se învețe ceva. Cert nici atunci nu era așa, însă nici azi, nu pentru că oamenii nu ar cunoaște istorie, ci pentru […]
var. leggiero tot în italiană, desemnează (ușor) roluri lirice „ușoare” pentru soprane; bizar, ca exemplu tipic e dată Gilda. De subliniat însă că nu lipsesc în fapt nici interpretările leggero pentru tenori, cu mențiunea că lejeritatea nu înseamnă neapărat ușurință. Să o ascultăm deci pe Gilda cântând Caro nome, mai […]
este marea problemă interogativă dacă ne luăm (mai bine nu…) după comentariile mediatice ale analiștilor politici, dependente de cine sunt stipendiatorii fiind vorba de o coaliție pluralistă. Nu putem avea încredere nici în aruncatul sondelor după cum s-a probat nu demult. Iată de ce revin cu încredere la distinsul politolog […]
desemnează în italiană o arie cu sonoritate tragică, de o tristețe profundă, din lat. lamentatio, jale, bocet, plânset. În mod firesc începem cu Monteverdi, cu Lamento della Ninfa, în (cel puțin) două variante. De la Cilea ascultăm Lamento di Federico, într-o interpretare de top. Nu putem omite tristețea lui Orfeu […]
