desemna inițial, până în secolul XVIII, … finalul unui act de operă. Mai apoi, din a doua jumătate a secolului, mergând în XIX, finale era încheierea compoziției operistice, cel mai adesea în interpretarea majorității soliștilor principali, putând fi numit finale con tutti . Deloc întâmplător în finalul din Nozze di […]
În exemplara-i Epistula ad Pisones, Epistola către Pisoni, cunoscută și ca De Arte Poetica, Arta poetică, subtilul Horatius atrage atenția creatorilor asupra faptului că nu întotdeauna grandilocvența generează valoare astfel încât adesea Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus, adică Se screm munții și se va naște un șoarece ridicol. S-a mai […]
este specifică mai ales compozițiilor secolului XIX, reflectând preferințele autorilor muzicali pentru subiecte sobre, grandioase, dramatice. Este în același timp o expresie a unei anumite structuri sufletești înclinate către meditație asupra relațiilor umane indiferent de epocă. Verdi imprimă încă din uvertură o anumită interogație dramatică în Forza del Destino. Asemănătoare […]
Încă o probă a latinei care spune multe în puține, multa paucis, o aflăm și de la Plautus în sintagma Verbum sapienti sat (est), adică Un cuvânt îi e suficient înțeleptului. Dar, de vreme ce comunicarea presupune o dualitate (communicare, a împărți egal), știm din teorie, cel puțin, că avem […]
dacă o putem numi astfel, se caracterizează printr-un ritm alert prefațând compoziția operistică propriu- zisă (fr. ouverture). Ea reflectă însă și structura sentimentală a compozitorului. Neîndoielnic, Mozart rămâne autorul cel mai „dantelat” și inconfundabil. Dacă uverturile din Zauberflöte și Nozze di Figaro continuă aproape neîntrerupt cu opera așteptată, Clemenza di […]
Premisă majoră: „Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt Și-n cele ce mâine vor râde la soare. E-n holda întreagă și-n bobul mărunt. E-n pruncul din leagăn și-n omul cărunt. E-n viața ce veșnic nu moare.” (George Lesnea) Evident cel victorios. Portret de candidat: „Sunt măr de lângă drum și […]
pot fi rezultatul unor comenzi ferme dar și reluări reparatorii. Gluck compune Orfeo ed Euridice pentru opera din Viena. Doi ani mai târziu reia cu unele modificări minime însă, aceeași compoziție la comanda operei din Paris. Prima fiind în italiană, iar următoarea în franceză, aria sublimă Che faro senza Euridice […]
Surprinzător, (poate și pentru că am avut mai multe probleme cu ei și nu cu cei care ne-au dat nume căci vorba poetului „am ieșit Roman”), războiul, etimologic ne duce la slavul razboj, cu înțelesurile inconfundabile ucidere, jaf. Termenul a cunoscut o regretabilă dinamică fulminantă, după cum vom observa, fără […]
nu știu să se mai facă, parafrazând Poetul, însă e evident că odinioară fenomenul a fost unul curent, contrazicând fără drept de apel teoria conform căreia valorile estetice nu pot fi rodul unor comenzi sau cereri, stipendiate sau nu. Puccini finalizase Tosca având-o în rolul principal pe admirabila Hariclea Darclée; […]
economic deocamdată, este indubitabil cel mai recent îndemn. Ghilimelele relevă că e un citat, adică nimic nou. Sursa: în 2019, genialul regizor de operă David McVicar, relua la Royal Opera House o mai veche montare a capodoperei Faust în forma consacrată (noua înregistrare apărută în 2021). Mărturisea că nu are […]
