În recenta vâltoare din Patrie aflăm că nici democrația nu e … democratică, de vreme ce avem o categorie care se autointitulează fără jenă, cu tupeu deci, a „specialilor”. Corespunde unei impertinente realități, căci stipendiile încasate, nicidecum până la senectute, probează o categorie aflată în solda cuiva, a sluji cuiva […]
nu apar des în marea muzică. Fereastra poate fi un punct „strategic” pentru marii îndrăgostiți de sex masculin. Il Barbiere… a lui Rossini începe cu o serenadă sub fereastra celei dorite, fără prea mare succes. Dar, fără îndoială că suprema chemare o exprimă Don Giovanni cu o sensibilitate fără seamăn: […]
este un îndemn horațian, clasic deci, menit a-l păstra pe individ fericit sau, oricum, lipsit de griji și echilibrat. Nu are nimic cu posibila admirație, ca atare întâlnim formularea cu sau fără ad. În traducere versul sună astfel: „Să nu te miri de nimic este aproape singurul mijloc care te […]
adică ziua, primește expresie muzicală în funcție de cele întâmplate. Poate fi înlăcrimată, Lacrimosa dies illa, după cum ne spune textul din Requiem. În aceeași compoziție mozartiană aflăm și ziua mâniei divine, Dies irae, când veacul se mântuie în scrum, Solvet saeclum in favila. Parcă mai convingător e Verdi. Până […]
Dan Negrescu Negocieri… Zice-se că în urmă cu decenii, după purtarea unor negocieri între cei mici și cel mare, încheiate evident cu un comunicat ce releva înțelepciunea marelui aliat, participanții au primit cadou câte un pardesiu (era frig acolo… ). Ceea ce a intrigat la prima vedere a fost că, […]
(n.1825) devine în toamna aceasta bicentenar, în calitate de nemuritor. Ca atare succesul de care a avut parte în viața terestră continuă și azi. Cum se întâmplă uneori, apare câte un contestatar dar după dispariția fizică a compozitorului. Ajuns director al Operei din Viena, Gustav Mahler l-a primit în audiență […]
sunt oarecum legate în anumite momente precum cele traversate de Patrie nu știm până când. Ca multe altele la noi (nu că alții ar jubila la creșterea ei…) acciza e controversată și combătută la augmentare dar, regretabil, începând deja la nivel lingvistic de vreme ce în dicționarele academiei (DEX și […]
dincolo de sacralitate, reprezintă concomitent și un spațiu al muzicalității supreme. Între cele două există o relație firească după cum ne relatează Beethoven. Urma să aibă loc premiera unei compoziții beethoveniene, sub semnul întrebării totuși din punct de vedere acustic ( în catedrala din Salzburg , spre pildă, se atârnau […]
O anumită verbozitate cert voită, în fond o confuzie probabil tot voită mă determină să revin asupra câtorva sintagme analizate odinioară; acum însă dintr-o retrospectivă diferită, generată de realitățile ceva mai noi. Auzim cu generoasă pronunție despre „ilustrul nostru concitadin plecat de decenii” (nu pe lumea cealaltă…). Con-citadin (din italianul […]
Cu câteva ocazii nefericite sugeram – e drept cam iconoclast – că uneori Creatorul devine invidios pe propria-I creație dorindu-și-o mai curând aproape de El decât pe pământ. Mezzo-soprana franceză Beatrice Uria Monzon a plecat surprinzător la 61 de ani, totuși greu de precizat unde, rămânând însă vocal pământeană. O […]
