Încheierea postului prenatal (a nu se înțelege pre-graviditate…), deși contradictoriu – subliniam recent – prin populare „dezlegări” la ciolan, afumături și sarmale, obligă la o responsabilă și sobră reanalizare augmentată a tot ceea ce înseamnă post. Vom fi surprinși de opulența posturilor specifice societății umane. Deci nu numai la noi. […]
dar și „prințul muzicii”, cum îl numeau cu admirație și respect musulmanii din Istanbul pe Kantemiroglu, Dimitrie Cantemir al nostru, rămâne întruchiparea universalității muzicii, dincolo de naționalitate și religie mai cu seamă. Admirația este explicabilă și prin aceea că Dimitrie rămâne în conștiința muzicală turcă musulmană în calitate de creator […]
Nu este un secret, mai curând o neplăcută evidență, că rolul mijloacelor media este acela de a-i duce pe oameni la disperare, dacă nu în permanență, măcar la ocazii festive. Dar, conform sondajelor periodice, 70-72% dintre români sunt necredincioși… mediatic, plasându-se deci în sfera normalității. Factorul meteo nu poate concura […]
își au locul lor firesc în muzica clasică de vreme ce majoritatea lor e cântătoare, generând deci inspirație pentru compozitori. Deja în Renaștere francezul Clément Janequin compune Cântul păsărilor. Mult mai târziu, cântă despre păsările din foișor, Les oiseaux dans la charmille, Olympia, personajul „robotizat” al lui Offenbach; impecabil până […]
sau mai popular turnătoria (că tot din latină e, tornare), ar putea primi putere juridică, plasându-ne într-o cavalcadă a continuității. Câteva proteste vocale, după anunțul posibilei legiferări a delațiunii ca formă și de recompensare procentuală a cetățenilor vigilenți în fața spoliatorilor avuției naționale și nu numai, ne duc la necesitatea […]
în marea muzică sunt adaptate situației: pot genera un duet splendid precum în Lakmé. O probă de necontrazis: Netrebko și Garanča. Lucrurile se schimbă când Diavolul preia conducerea precum în Faust: florile nu rezistă intențiilor amoroase. Frumusețea florilor devine o minune la Ceaikovski în Spărgătorul de nuci. Există însă și […]
politicianistă se evidențiază periodic și prin propuneri legislative. Caracterul demolator este mai mult decât evident. Dacă Cenzorul din Roma, Cato Maior, îşi încheia obsesiv orațiile, indiferent de subiectul abordat, cu Ceterum censeo Carthaginem delendam esse, referitor la necesara dărâmare a Cartaginei (spre binele Romei, desigur), ai noștri parcă spun „ […]
în marea operă ia forme diverse în funcție de „combinațiile” doamnelor, nu întotdeauna reale. O trăsătură le este însă comună geloșilor: dorința de a ucide dusă la împlinire manu propria și nu prin intermediar. În Un ballo in maschera finalul ar putea fi frumos mai ales că adulterul nu e […]
– zice-se – nu mint. În fapt, etimologic nici nu au cum căci ne raportăm la cuvântul arab çafar, însemnând gol, adică zero, apoi totul până la 9, aspect sugerat și în Coran. Vidul nu poate fi decât… onest. Lucrurile se schimbă însă radical prin formarea numerelor, instrumente utile în […]
reprezintă în marea operă cel mai adesea elementul de echilibru, sobrietate și statornicie. Vom urmări câteva ipostaze: soția iubită (sposa amata) la Händel în Rinaldo; soția disprețuită (sposa disprezzata) la Vivaldi; soția nefericită (sposa infelice) la Donizetti în Poliuto; soția în statornică așteptare, cu deznodământ fericit, iarăși Händel cu Rodelinda; […]
