Alianța și coaliția

Încheiem periplul terminologic electoral din ultimele săptămâni, ajunși la ceea ce se întâmplă după numărarea voturilor și confirmarea învingătorilor. Absolut necesar pentru că  victorie absolută nu există. 

De regulă, preelectoral se încheie alianțe aparent cel puțin mai onorabile decât ceea ce va urma, înțelesul termenului provenind de la verbul alligare , a lega, a obliga, a (se) îndatora. Înțelesurile au ceva de reciprocitate, membrii alianței obligându-se unul față de celălalt, obligându-se la respectarea unor prevederi. Că se lucrează și pe la spate, asta e o altă poveste. Alianța poate presupune însă și supunere, spune verbul amintit, de vreme ce scopul unuia cel puțin e – parafrazând –  „eu sunt mic, tu alianță, fă-mă mai mare”. Deci, dacă alianța sugerează totuși ceva cât de cât onorabil, coaliția – nicidecum.

Coaliția, termen preluat  (aparent) nevinovat din francezul coalition  este printre  termenii românești desemnând o realitate ce își dă arama pe față în mod jenant, adică etimologia primară. Cum de latină nu putem scăpa, în ciuda strădaniei celor „Cu chipul lor isteț de oaie creață” (Eminescu a scris-o…), ne întoarcem obligatoriu la verbul coalescere, compusul lui alere. (a hrăni)  cu supinul alitum, de unde alimentum  (aliment).  Compusul (cu supin coalitum , de unde tardivul substantiv coalitio ) are înțelesul  absolut pragmatic metabolic a se hrăni împreună,  a se ghiftui împreună pentru a prinde puteri, iar politic  a se coaliza. Corectă definiția din DEX arătând că e vorba de grupări politice având „scopul unei acțiuni comune”. Prin urmare, dacă scopul face coaliția, putem exemplifica din istoria națională, o reușită   monstruoasă coaliție vizându-l pe conducătorul care avea toate șansele (masonice) să o ia razna. 

Realitatea contemporană ne relevă, ca și în alte cazuri, ce se întâmplă  când termenii  electorali, pre- sau chiar post -, se împlinesc dincolo de neștiința întru ale etimologiei, căci laolaltă îmbuibarea nu are nimic cu electoratul conștiincios (sau nu). Numai un autor de comedii (Plautus) putea spune cu ironie că „E ușor să conduci oameni buni”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *