Aflată într-o infatigabilă desfășurare și, în fapt, niciodată adormită mai ales dacă e denigratoare spre a fi cât mai eficientă, campania electorală trimite prin forma adjectivală campaneus (campanius mai vechi) la substantivul latin campus (câmp, câmpie, suprafață plană) care în timp devine și teren de activitate publică, câmp liber de […]
la Lună dar, de data aceasta și la stele, să audiem câteva interpretări cu sonorități inedite. Întâi Sonata Lunii (din suflet), prima parte. Continuăm cu Casta Diva, clasică și pentru că Luna e Zeița antică, preoteasă fiind Olga Peretyatko. O prezență tulburătoare aflăm în Carmina Burana, căci Soarta e asimilată […]
Urcând cu civică demnitate pe scara actului electoral național, ajungem la votarea președintelui Țării. Apar și aici probleme interpretative căci nu poate fi cum a fost in tempore nascendi, la vremea nașterii adică. Nu e de vină latina ci utilizatorii și timpurile. Terminologic președintele e un neologism care, prin franceză, […]
în marea operă sunt fie cu adevărat obediente, docile – cum se și declară una dintre ele – până la un punct, după care pot deveni feline de casă, apărându-și firesc interesul. Unele ne prezintă arii de autocaracterizare devenite celebre. Întâmplător sau nu, sunt tributare aceluiași sufix onomastic: Barbarina (în […]
După ce (ne-)am lămurit ce înseamnă votul și am decis să mergem la urne – act civic oricum moral comparativ cu „analizele” impertinente ale chibiților absenteiști de pe margine – să vedem ce sunt sau ar trebui să fie aleșii Țării sau ai Europei. Un foarte recent sondaj de opinie […]
a unor capodopere probează că așa zisa critică de artă nu are nimic cu recunoașterea valorii, ci eventual cu spiritul de clică, sau nici atât. Trei cazuri celebre în muzică: Beethoven, compunând Missa Solemnis, a înaintat oferta către patru editori. Surpriză (?): prima audiție a avut loc la Sankt Petersburg […]
Cu necesară și plină de conștiință responsabilitate civică iată-ne pășind în anul electoral anunțat deja de ceva vreme până la isterizată insistență politic mediatică; excitația viitorilor actanți, a celor care se speră astfel, se justifică prin iminenta varietate electorală, din cătun în capitală și până în UE. Deja clasica interogație, […]
în marile creații de operă se împart în două categorii: în prima se încadrează cele care acționează manu propria, neavând nevoie de ajutor. În Lucia di Lammermoor crima Luciei generează însă în plan muzical celebra Arie a nebuniei. S-o ascultăm și în concert și în spectacol, interpretele ne mai necesitând […]
Cu riscul de a fi suspectat de oarece probleme vizând memoria, mai mult chiar de trădare a principiilor clasice horațiene, nu voi mai afirma precum Flaccus „lucrurile repetate plac”, ci parafrazez cu „lucrurile repetate pot irita”. Fără comentarii sau, ca să fiu mai vizual mediatic, no commment: „va trebui să […]
chiar fără s-o recunoaștem (din proprie experiență), respectă etimologia din excusatio, adică scuză, apoi justificare, în fine pretext. Înainte de apariția operei, nevoia de scuză în fața Atotputernicului a generat forma Parce Domine; să audiem un gregorian și o compoziție a flamandului Jacob Obrecht din secolul XV. În operă scuzele […]
