trebuie considerat Iosephus Flavius. Indiferent de reproșurile care i-au fost aduse în primul rând de ai lui, Iosephus, prin tot ce a întreprins a probat faptul că pentru Patrie e mai bine să te străduiești să faci ceva decât să mori. I s-a reproșat că a ocolit sinuciderea, când era […]
din finalul marilor opere mozartiene nu trebuie pusă pe seama libretistului (ar fi și ridicol în cazul lui Da Ponte…) ci în contul stupidei confuzii între planuri, uneori pe placul spectatorilor și al liderilor vremii. Ceea ce textul ar putea deteriora, „repară” geniul muzical al lui Amadeus. Să audiem cinci […]
Marii actori își împlinesc menirea (aproape) divină indiferent de etate. Îl dau ca exemplu recent pe Victor Rebengiuc: „Regele moare” dar interpretarea e ex tempore. Mediocritățile însă intră în politică, indiferent de naționalitate, religie, continent, după ce au generat westernuri, seriale și alte producții oarecare din retrospectiva talentului. Se poate […]
formațiune simfonică de dimensiuni mai reduse, își trage denumirea din lat. camara (camera) definind o formă arhitectonică boltită; apoi cei retrași sub ea, muzicieni și alți oameni de artă. În Florența aflăm inițial muzica de cameră. Orice oraș care se respectă își stipendiază în timp o camerată, astfel că dintre […]
am mai scris explicativ, deci nu revin. Există totuși o formă pe care nu am abordat-o; aflăm de la scriitori consacrați (Sallustius, Cicero et alii ) despre importanța definitorie a lui dignitas populi (Romani în cazul lor), adică demnitatea poporului. Suprema crimă nu era cea de lezare a majestății vreunui […]
se pot clasiciza în marea muzică; e drept, într-un număr redus. Depinde cine e creatorul… Rolul lor pare a fi acela de a crea o atmosferă cât mai stranie cu atât mai mult cu cât trimit la o altă lume. Primul și foarte convingător este, Carl Maria von Weber. Invocarea […]
În atmosfera general belicoasă din ultima vreme surprinzător e sau ar trebui să fie faptul că nimeni nu spune nimic despre posibilitatea păcii. Firesc, dacă ne gândim că nimic nou pe câmpurile de luptă în măsura în care se (re)adeverește observația romanului Publius Flavius Vegetius Renatus din al său tratat […]
apărut în secolul XIV în curentul Ars Nova, este la origine un cânt pastoral, pătrunzând apoi și în cercurile cultivate. Etimologia termenului ne conduce către originea amintită: atât fr. madrigal, cât și it. madrigale sunt raportate conform unei explicații din epocă la lat. cantus materialis, deci cânt rudimentar, neorganizat, devenit […]
nu se vrea nicidecum o parafrază la geniala scriere Război și pace ci o constatare mereu actuală de peste două milenii. Dacă ne întrebăm în context „cine minte?”, etimologic cel puțin – căci totul pornește de la mens, mentis – e evident că acela care are minte, iar la următoarea […]
privite în timp s-au afirmat ca entități interpretative independente. Câteva dintre ele continuă să ne fascineze după sute de ani, adeverind credința că în vocile interpreților mereu alții de-a lungul secolelor și datorită vârstei lor suave există ceva nevăzut dar auzit și căutat acolo Sus in excelsis. În 1212 se […]
