MUSICA PURITAS DOMINICA (procesiunile religioase… )

în marile opere necesită o anumită specificitate: pentru a fi receptate corespunzător, trebuie să beneficieze de o punere în scenă (sau ecran) pe măsura grandorii muzicii. Într-un dialog între titani, Herbert von Karajan își exprima admirația față de una din înscenările oferite de  Zeffirelli, spunându-i italianului că se simte și pregătirea lui muzicală. Regizorul l-a dezamăgit însă pe loc  spunându-i că „sincer, eu nu știu muzică…”. Evident, cavalerul von Karajan nu

 l-a crezut. Probabil că Franco nu mințea și nici nu are vreo relevanță: simțea și înțelegea muzica. Alții știu… și degeaba. Să urmărim deci ce a făcut Zeffirelli grandios în Aida, în Trubadurul, apoi pe ecran în Cavaleria rusticană. În fine, ceva foarte nou la Scala di Milano, Tosca în regia lui Davide Livermore, aproape supranaturală, fabuloasă atât ca interpretare cât și ca vizualizare. Un Te Deum până la cer. În toate acestea trebuie să auzim și să vedem în egală măsură.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *