Curiozitatea este o trăsătură a ființei umane care a făcut ca societatățile planetei să evolueze cu pași importanți, uneori foarte rapizi de-a lungul istoriei, nu numai din punct de vedere științific, dar și din multe altele.
Personalități de renume au recuoscut, în scris, împortanța curiozității:
- Când ești curios, poți descoperi o mulțime de lucruri. (Walt Disney)
- Curiozitatea este mama observatiei. (Honore de Balzac)
- Nu am nici un talent anume. Sunt doar extraordinar de curios. (Albert Einstein)
- Important este să nu te oprești din a-ți pune întrebări. (Albert Einstein)
Seria de astfel de citate, în care este lăudat rolul curiozității omenești, ar putea continua cu multe alte exemple. Mulți dintre noi, de fapt, o cunoaștem. Viața ne pune din când în când în fața unor probleme de rezolvat, din care, căutând răspunsul, învățăm!
Și totuși, o mulțime de personalități sunt de acord în a recunoaște în curiozitate nu numai elementele ei constructive, ci și dezavantajele ei. Iată câteva exemple ilustrative:
- Curiozitatea îi impinge pe unii să descopere America și pe alții să asculte la ușă. (Jose Maria Eca de Queiros)
- Urechile unui curios sunt ca ventuzele: atrag tot ce e mai rău (Plutarh)
- Curiozitatea este doar vanitate. De obicei vrem să ştim ceva doar pentru a putea vorbi despre asta. (Blaise Pascal)
- Curiozitatea este boala „urechilor” ascuţite. (Valeria Mahok)
Ideea rândurilor de față mi-a venit amintindu-mi de sfatul primit de la mama când eram copil. Aveam o vecină foarte drăguță, prietenă cu mama, care n-avea copii și mă chema la ea să-mi dea prăjiturele. Îmi punea multe întrebări, iar mama mi-a spus atunci că e bine să răspund cu invariabilul „nu știu”, pentru că vecina, neavând alte ocupații, se ducea și discuta cu alte vecine tot ce afla despre ceilalți, fapt care contravenea noțiunii de discreție, pe care părinții m-au învățat s-o respect.
Englezul are o expresie pentru conversațiile curente, de fiecare zi: „small talk”. Se practică mai ales la o întruniri, când se pun mici întrebări sau se exprimă scurte păreri pentru a întreține, din politețe, o conversație oarecare. Oamenii folosesc mult acest small talk, cucoanele vorbesc, direct sau prin telefon, despre cumpărături, vreme, lecturi, rețete culinare și multe altele. Convorbirile small talk sunt convorbiri curente, fără o importanță anume, cam ca în ascensor sau în mijloacele de transport în comun, deși, recent, moda telefoanelor mobile a cam suprimat dialogurile de acest fel.
Desigur, există justificări pentru cineva care pune întrebări, fie că ele vin din curiozitate nativă, fie, eventual, datorită unei deformații profesionale, când e cazul.
Din punct de vedere profesional, există ocupații în care a ști să întrebi este parte esențială a meseriei. Cum ar arăta, de exemplu, un reporter TV, dacă, în meseria lui, n-ar pune întrebări celor vizați? În jurnalism există și un cuvânt destinat dialogului, numit interviu, unde jurnalistul întreabă și intervievatul răspunde.
Dar în viața particulară e puțin altfel și, uneori întrebările pot fi interpretate ca o formă de indiscreție, mai ales când ele survin spontan, ca acel small talk pe care l-am descris.
Recunosc, una din formele răspândite de a discuta este și ceea ce am numi bârfă. Dar bârfele sunt, în general, legate de invidie, deci nu m-aș referi la ea în rândurile de față. N-aș lega nici curiozitatea și poate nici micile indiscreții drept bârfă!
Uneori, însă, multe întrebări personale, venite într-un context neașteptat, dau, celui chestionat, senzația de a fi supus unei aparente indiscreții, iar discreția este una dintre calitățile mult căutate și lăudate.
- „Sinceritatea e de sticlă; discreția e de diamant: (Andre Maurois).
- „Mândria celor tineri este legată de putere și frumusețe; mândria celor bătrâni este legată de discreție: (Democrit).
- „Dacă ești discret, sau vrei să fii astfel, niciodată nu vei spune lucruri de care trebuie să dai socoteală” (Miguel de Cervantes).
- „Nu poate exista grație acolo unde nu există discreție” (Miguel de Cervantes).
- „Încearcă să te porți cu atâta discreție încât să nu cercetezi cugetul altora, nici să dorești să afli mai mult decât vor ei să-ți spună” (Miguel de Cervantes).
În încheiere, voi da un citat din autoarea celebrului roman, ajuns bestseller, Arta Conversației. Iată ce ne spune scriitoarea:
Discreția…o calitate majoră a unui om și-o obligație socială între persoane civilizate. (Ileana Vulpescu)
Lansarea de cineva a unor întrebări multe și personale poate da impresia a fi urmarea nu doar a unei curiozități personale, ci și a unei posibile, dar nedorite, indiscreții.
Veronica Pavel Lerner
Vatra veche 1/2026
