T…

este inițiala termenului tortură, atât de frecvent invocat în media autohtonă încât nu e de mirare că am ajuns să fim acuzați la nivel internațional de practicarea ei, ca și cum am fi o nație de torționari. Ca tot ce e negativ, vine prin franceză, din latină, probând încă o dată cât de răi erau romanii. Nu pune probleme de subtilitate interpretativă, căci oricum am întoarce-o duce la provocarea durerii fizice; sau sentimentale. Tortura presupune un proces treptat sub supravegherea unui om al  legii pentru a obține o confesiune considerată adevăr,  după cum o arată tratatele elaborate mai ales în Evul Mediu. Nu voi intra în amănunte sordide dar aspectele descoperite la noi în așa zisele așezăminte „ale groazei” (sintagma se repetă ca și aceeași imagine, cu perversă plăcere mediatică) nu reflectă existența torturii ci nesimțirea specifică atât proprietarilor, adică și ong-uri, cât și celor ce ar fi trebuit să (supra)vegheze oficial. Se întâmplă și la case mai mari doar că acelea și-au aranjat de mult treburile, pe când noi (simulăm că) ne străduim să intrăm în zona de anulare a pașaportului european. Se pare că toată lumea e mulțumită în acest sens căci acuzele de torturare a semenilor încep să curgă; Austria poate sta liniștită. Până la urmă ce îți faci cu mâna ta, manu propria, duce și la înțelesul de lovitură la jocul cu zaruri, dar cea numită a câinelui, adică cea mai proastă.   Oricum, povestea cu tortura la noi e o exagerare ticluită politico mediatic. 

Dar tot t e inițiala cuvântului taur. Taurus a fost din vechime onorat, venerat ar zice unii ceea ce e aiurea căci verbul duce la Venus. Taur celebru a fost Zeus călărit de Europa, însă și cel din metal, creat de Phalaris, în care era fiert condamnatul, după  aprinderea  focului sub pântecele taurin. Se pare că urmează un moment dificil pentru provincia natală a lui Traian al nostru și alte câteva ținuturi. De curând organizații pentru apărarea drepturilor necuvântătoarelor au demonstrat în Cetatea Eternă, cerându-i Sfântului Părinte să intervină pentru interzicerea coridelor. S-a specificat că s-a demonstrat în muțenie, în tăcere, ceea ce subliniază  chiar o posibilă inferioritate ducând la ceea ce romanii numeau mutus, adică ceva care nu face nici muu. Oricum, preferabil decât circ parizian. Nu știm dacă Sfântul Părinte va aplica sau nu, însă apare o confuzie, cel puțin din partea celor care au prezentat știrea la noi: se începe cu organizațiile pentru apărarea drepturilor animalelor pentru ca apoi să  aflăm că apărarea taurilor e cerută de organizațiile pentru apărarea drepturilor … omului. Sunt posibile două interpretări: sau „vorbim” ca întotdeauna, fără să știm ce spunem sau, mult mai grav, bipezii suntem asimilați patrupedelor, iar iubirea pentru tauri – că Europa  a fost prima – îi umanizează.  S-ar putea obține rezultate acționând prezidențial (deși e în joc o monarhie), pas cu pas, începând cu interzicerea operei lui Bizet, Carmen adică; nu poți face apologia estetică muzicală a unei femei ușuratice îndrăgostite de un ucigaș de tauri, un măcelar ludic în fapt. Într-o variantă stâlcită regizoral, ea e ucigașa; și atunci de ce nu l-ar putea ucide pe toreador? 

Revenind la lăcașurile groazei, pe lângă alte… grozăvii, aflăm că unii dintre nenorociți aveau scrabie (sic!); repetat în aceeași zi, termenul devine aproape credibil doar că nu îl găsim nici în DEX. E în fapt (aproape) populara râie care însă nu sună la fel de savant precum scabia, deși ambele sunt latine, una din scabies, cealaltă din aranea. Dar – aici stă geniul limbii noastre – persoana dubioasă rămâne râioasă, nicidecum savant scabioasă. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *