1.Sarea pămîntului. (humanitas.ro: „În 1978, după trei decenii de tăcere impusă, Mihai Şora publica la editura Cartea românească o carte neobişnuită nu doar în peisajul cenuşiu al culturii române de la acea dată, ci şi prin insolitul formulei sale „stilistice „. Ea era alcătuită dintr-o serie de dialoguri amintind de dialogurile lui Platon, desfăşurate însă între două personaje mult diferite faţă de Socrate şi interlocutorii lui atenieni: Mai Ştiutorul şi Tînărul Prieten . Dezbaterile lor se roteau în jurul limbajului şi al funcţiei lui poetice, temă sub care autorul strecura, ferindu-le esopic de ochiul vigilent al cenzurii, problemele de ontologie care-l interesau cu adevărat. Republicarea acestor dialoguri readuce astăzi în atenţia publicului subtilitatea unui gînditor şi deopotrivă inflexibilitatea unei adevărate conştiinţe civice; un gînditor parcă mai prezent ca niciodată, care a înţeles încă de atunci că destinul filozofiei româneşti depinde de ancorarea lui în marile tendinţe ale veacului.”)
2.Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Carte în dialog cu Sorin Antohi (polirom.ro: “Aproape jumătate de secol de comunism şi continuă tranziţie a societăţii româneşti de după ’89 – adică un deceniu de „experimente” de toate felurile (politice, economice, culturale, educative etc.) – au dus la o mulţime de drame personale şi, s-ar părea, sînt pe punctul de a produce şi o dramă naţională: punerea sub semnul întrebării a însuţi viitorului României. Un filosof şi un istoric analizează la rece povara unui trecut care apasă puternic asupra poporului român şi încearcă să întrevadă portiţele de evadare spre un viitor benefic naţiei. Rezolvarea nu poate veni decît din partea unui proiect articulat asupra acestui viitor, care pînă acum nu a existat şi din cauza letargiei „intelighenţiei” româneşti. Dacă, la sfîrşitul dialogului dintre Mihail Şora şi Sorin Antohi, întrebarea din titlu capătă un răspuns – da, mai avem un viitor –, rămînem cu o altă întrebare: cînd?”)
3.eu&tu&el&ea…sau dialogul generalizat (humanitas.ro: “Cartea aceasta, scrisă in atmosfera irespirabilă din preajma lui decembrie 1989, a apărut abia în 1990, după ce filozoful îşi multiplicase manuscrisul şi îl difuzase prietenilor, într-un gest mai degrabă rareori văzut în literatura română sub comunism. Ea adînceşte meditaţia ontologică din Sarea pămîntului şi din A fi, a face, a avea, aplicînd-o la relaţiile sociale, la situaţia omului în cetate şi la greutatea cu care politicul apasă asupra vieţilor noastre. Aşa cum arată într-o scurtă postfaţă, ca atîţia autori ai vremii, pentru a înşela vigilenţa cenzurii, Mihai Şora a adoptat un limbaj codificat, esopic. Direcţia „atacului” său rămîne însă evidentă pentru cine este dipus să se transpună în realităţile acelor ani.”)
4.Clipa şi timpul (paralela45: “Clipa & timpul încheie ciclul început cu Sarea pămîntului, A fi, a face, a avea, Eu& tu&el&ea…sau Dialogul generalizat, ca o cheie de bolta a unei problematici filosofice ale cărei rădăcini se împlîntă în volumul de tinereţe Du dialogue intérieur. Fragment dune Anthropologie Métaphysique. Cartea este consacrată raportului, în zilele noastre complet deteriorat, pe care omul contemporan are a-l susţine cu timpul ce-i stă la îndemînă, dar de care a uitat să se bucure pentru că nu-l ştie chivernisi.”)
5. A fi, a face, a avea: “Cu aceasta a doua carte de dialoguri, Mihai Şora îşi dezvăluie şi mai mult sorgintea demersului său, de aflat în fenomenologia lui Husserl ţi Heidegger, precum şi în filozofia neotomistă şi existentialistă din anii studiilor sale antebelice la Sorbona. Dialogul dintre cele două personaje ale cărţii anterioare, cărora li s-a adăugat un „Devotat Amic „, se apropie acum în cercuri din ce în ce mai strînse de nucleul urmărit încă de la început: condiţia ontologică a omului, exprimată în rostirile şi făptuirile sale. Cititorul va descoperi şi astăzi, cu aceeaşi uimire cu care a fost descoperit acum două decenii, asaltul pe care autorul îl poarta pentru cucerirea concretului, impresurarea datului simplu al vieţii cu «aparatul» mlădios al conceptului filozofic.”
desen de Mihai Şora
