A ridicat din sprâncene şi ne a privit chiorâş. Ştia el ce ştia, căci cel care pricepuse ce se petrece în mintea lui Eisenhower în urmă cu doi ani pricepea şi ce se petrece în mintea lui Stalin acum.
Un domn în vârstă a înclinat din cap spre noi şi a zis :
— Vă vor tortura, asta vor face. Vă vor băga într un gulag şi vă vor tortura. Vă vor chinui şi vă vor înfometa până ce le veţi spune tot ce vor.
— De ce ? La ce bun ? În ce scop ?
— Asta le fac la toţi. Citeam deunăzi o carte în care…
Un om de afaceri foarte important ne a spus :
— Carevasăzică, mergeţi la Moscova. Luaţi şi câteva bombe cu voi, ca să aveţi ce arunca peste ticăloşii ăia de comunişti.
Am fost pur şi simplu sufocaţi de sfaturi. Ni s a spus ce alimente să ne luăm cu noi, ca să nu murim de foame, ce căi de comunicaţii să lăsăm deschise, ce metode secrete să folosim ca să ne putem scoate materialele din Rusia. Cel mai greu ne a fost să explicăm că nu voiam decât să consemnăm ce fel de oameni sunt ruşii, cu ce se îmbracă, cum se com¬portă, despre ce vorbesc ţăranii şi ce fac ca să recon¬struiască zonele distruse ale ţării. Da, ăsta a fost lucrul cel mai greu de explicat. Am descoperit că mii de oameni sufereau de moscovită acută – o stare care te face să crezi orice absurditate şi să ignori orice fapt evident. Desigur, mai târziu am descope¬rit că şi ruşii suferă de washingtonită, care e aceeaşi boală. Am descoperit şi că, la fel cum noi îi vedem pe ruşi cu coarne şi coadă, şi ei ne văd pe noi cu coarne şi coadă.
— Ruşii ăştia, ne a zis un taximetrist, fac baie împreună, bărbaţi şi femei, fără nici o haină pe ei.
— Zău ?
— V o spun eu. N au nici un pic de moralitate.
Din vorbă în vorbă, am aflat că citise undeva des¬pre o saună finlandeză. Dar era foarte revoltat pe ruşi din cauza asta.
După ce am ascultat toate aceste informaţii, am ajuns la concluzia că lumea lui sir John Mandeville era încă vie, că lumea oamenilor cu două capete şi a şerpilor zburători nu dispăruse. Şi, într adevăr, cât am fost plecaţi, în ţară au apărut farfuriile zbu¬rătoare, ceea ce nu ne contrazice deloc teza. Şi ni se pare că tendinţa cea mai periculoasă din lumea de azi e mai curând dorinţa de a crede un zvon decât de te lămuri asupra unui fapt.
Colecţia Biblioteca Polirom
Seria ActualJohn Steinbeck
Jurnal rusesc
Traducere din limba engleză şi note de Petru Iamandi
Am plecat în Uniunea Sovietică înarmaţi cu cel mai complex set de zvonuri puse vreodată la un loc. Drept care în această carte insistăm asupra unui lucru : dacă scriem că e vorba despre un zvon, atunci chiar e un zvon.
