Martie

Cum zãboveam cu cartea-n mânã,
Un stol de versuri cãlãtoare
Se ridicã dintre coperte
Şi-o luã în zbor cãtre fereastrã.

Afarã, se roti-n albastru,
Pe urmã, prinse sã se-aşeze
Pe stâlpi, pe cabluri şi pe scripeţi.

Abia atins tot cenuşiul
De fire, fiare, utilaje,
Pãru atunci sã dea în muguri
Şi braţu-ntins al macaralei
Se desfãcu într-o aripã.

Pe cartea mea, încã deschisã,
Zvâcnirã umbre ca de ramuri
Şi-o fremãtare de pãdure
Îmi luã auzul în departe.

Un comentariu

  1. Marius Lăzărescu says:

    pastel pe întuneric

    lumina păpădiei retezată cu ochi ascuţit
    mai zvâcnea în iarba tânără de sub amurg
    iarna se agăţa de salcâmi dar
    lângă măceş era deja destul martie
    aş fi şoptit umed a chindie
    aş fi sărit înapoi până dincolo de esenin

    însă noaptea mi-a furat spinii şi calea
    câştigul mi-a rămas o cămaşă de vânt
    mai bine şambelan la viezuri
    decât nedeprins cu nemirul

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *