Adevăruri (pre- și post-) electorale eterne

Premisă majoră:

„Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt

Și-n cele ce mâine vor râde la soare. 

E-n holda întreagă și-n bobul mărunt.

E-n pruncul din leagăn și-n omul cărunt.

E-n viața ce veșnic nu moare.”

                                    (George Lesnea)

Evident cel victorios.

Portret de candidat:

„Sunt măr de lângă drum și fără gard,

La mine-n ramuri poame roșii ard.”

Promisiuni generoase fără urmări penale pe moment:

„Drumețule, să iei fără sfială,

Că n-ai să dai la nimeni socoteală”.

Și asta pentru că e bunul întregului popor:

„E țara ce la sânul ei ne ține

Hrănindu-ne pe mine și pe tine”.

În fine promisiunea supremă care poate asigura victoria (?):

„La pământuri cu dragoste mă dărui”, a nu se înțelege post mortem. 

                                                                (Mihai Beniuc)

Portret de candidat juvenil foarte la modă:

„Ai noștri tineri la Paris învață

…………………………………………………..

Ș-apoi ni vin de fericesc norodul

Cu chipul lor isteț de oaie creață.”

Pretențiile electorale sunt inconfundabile, candidații

„Pretind a fi pe cerul țării: stele”.

Portrete de candidați trecuți prin ciur și dârmon: 

Ar trebui citată partea finală a Scrisorii III dar am încălca drepturile omului  contemporan nouă ca atare doar soluția țepeșiană:

„Să-i împarți în două  cete: în smintiți și în mișei,

Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni”,

restul nu, pentru că încalcă legislația europeană. 

În fine, trebuie să acceptăm că multilateralitatea actului electoral e și consecința faptului că  

„Pe pământ avem de toate

Și mai bune și mai rele;”

acestea din urmă rimând însă cu „frunți tembele”.

                                                         (Adrian Păunescu).

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *