MUSICA PURITAS DOMINICA (baritonul… )

ca sonoritate  (din gr. baritonos, ton greu, după unele surse)  e situat între tenor și bas, mai apropiat de acesta din urmă. Abia la începutul secolului XIX devine „independent”, până atunci toți cei ce nu erau tenori erau asimilați bașilor, fără a însemna că nu erau totuși diferiți de aceia. Ca și în cazul tenorilor, diferențierile baritonale pot fi sesizate în Franța, Germania și Italia. Începem din nou în ordinea alfabetică a surselor, deci cu Franța. Întâlnim întâi basse-taille, bine reprezentat de Theseu din Hippolyte et Aricie. Apoi baritonul propriu-zis în timbrul lui Athanaël  din Thaïs. Un caz deosebit este baritonul Martin, după numele interpretului Martin Jean-Blaise (sec. XVIII-XIX) de la Opéra Comique de Paris, atipic prin tonul foarte ridicat potrivit ulterior tenorului din Pelléas et Melisande. Așa cum arătam și în cazul tenorilor însă, nimic nu e categoric. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *