Prin lanurile tainei

Eu am văzut Cuvântul
Care se-ntredeschide,
În noapte ca un fulger,
Tăindu-mi o potecă
Prin lanurile tainei.

Atunci simt o lumină
Care-mi conduce mâna
Pe foaia de-ntuneric
Și slovele se-adună
Deasupra-n constelații
De sensuri ce îmi scapă.

Amețitor de-aproape
E cineva pe lume
Care, ca niciodată,
Începe să mă scrie…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *