MUSICA PURITAS DOMINICA („ce greu se moare la Verdi…”)

am fi tentați să exclamăm urmărind finalurile unora dintre capodoperele genialului italian. Ca atare: Ricardo împușcat de amicul Renato (Un Ballo in Maschera), parcă în drum către „dincolo”, mai are putere să  prezinte adevărul: Ella ѐ pura, Amelia, adică. Nesocotita Gilda, deși înjunghiată de un profesionist, Sparafucile,  are totuși puterea să  mai comunice cu tata Rigoletto, înainte de ultima suflare. Leonora, săvârșește actul sinuciderii prin otrăvire și pentru a-l respinge pe contele Di Luna, însă expierea e în brațele lui Manrico, mărturisind prima che dʹ altri vivere. Donna Leonora, cea din La Forza dell Destino, înjunghiată, mortal desigur, de fratele ei Don Carlo di Vargas, moare însă în brațele iubitului Don Alvaro, după cuvenita confesiune. Sinuciderea cu ajutorul pumnalului aduce finalul lui Otello cu inutilele regrete mărturisite cu ultimele suflări. Violetta, (La Traviata), deși măcinată de boală în fază finală, are puterea confesiunii într-un spectacol cu Angela Gheorghiu, pentru care la vremea respectivă BBC și-a modificat programul, pentru a transmite în direct. Dincolo de ceea ce s-a spus despre aceste finaluri, cu stupidă maliție uneori, ele au darul – parafrazând Il Prologo al lui Leoncavallo –  de a pătrunde într-„un cuib al memoriei din adâncul sufletului de unde vor cânta într-o zi”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *