MUSICA PURITAS DOMINICA (scuzele… )

chiar fără s-o recunoaștem (din proprie experiență), respectă etimologia din excusatio, adică scuză, apoi justificare, în fine pretext. Înainte de apariția operei, nevoia de scuză în fața Atotputernicului a generat forma Parce Domine; să audiem un gregorian și o compoziție a flamandului Jacob Obrecht din secolul XV. În operă scuzele diferă de la caz la caz. În Clemenza di Titto o oarecare neînțelegere duce la minunatul duet Perdono al primo afetto. În Nozze di Figaro, „măgăria” contelui dispare în (nu știm cât de sincer) Contesa, perdono. În Rigoletto scuzele înseamnă umilire de sine, Signori perdono… pieta, căci nu e bine să-ți uiți statutul de inferioritate înjosind pe cineva. La Cimarosa în  Matrimonio segreto, Perdonate… nu stă neapărat sub semnul sincerității. Încheiem cu reaudierea lui Il Prologo care începe cu Scusatemi, cinic mai curând, pentru adevărurile dureroase pe care le va spune căci „un cuib de amintiri din adâncuri  îi va cânta sufletului într-o zi”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *