De la informație la imagine…

prin atenționarea obsesivă servită mediatic cotidian și aproape oră de oră, consumatorul de știri vizualizate, parcurge calea afectare – defectare – infectare. Se pare că media autohtonă e (aproape) unică prin  papagalicescul „urmează informații și imagini care vă pot afecta emoțional”, căci la o parcurgere fie și „pe repede…” cum e la modă, constatăm că alți europeni nu sunt atât de grijulii față de starea psihică a abonaților tv. 

Prima întrebare care se naște e legată chiar de avertisment: dacă știi că vei genera o defulare emoțională, de ce mai difuzezi informația? Pe de altă parte formula  verbală „pot afecta…” sugerează că nimic nu e cert, poate nici adevărat, astfel că difuzorul e acoperit dacă generează defectare. În cazul în care informația senzațională e luată de bună (dificil de vreme ce peste 70% dintre cetățeni nu au încredere în mijloacele media) totuși de unii bătrâni singuratici și  panicați, spre pildă, înseamnă că s-a ajuns și la infectare. Regretabil, dar se mai întâmplă…

Pe de altă parte formula analizată  poate avea și o altă conotație pe care nicidecum nu vrea nimeni să o aducă în discuție: afectarea emoțională „pe invers”, în nici un caz pervers. 

Atunci  când are loc un viol, faptă abominabilă, afectarea emoțională poate fi provocată de faptul că violatorul nu este condamnat așa cum ar merita (castrare chimică măcar, practicată de unii europeni…) ci eventual scapă la mica și ordinara înțelegere. În cazul unei crime sau două-trei, afectarea emoțională poate fi provocată (e un drept civic în fond…) de condamnarea criminalului la câțiva ani de penitenciar pe care nu îi parcurge integral dacă e băiat bun, după care poate continua… când totuși locul lui ar fi în lumea celor ajunși în sfârșit drepți. Modul în care Europa tratează criminalii probează degenerarea ei în această direcție și nu numai. Cu riscul de a genera revoltă emoțională fără ecran, nu pot să nu remarc faptul că nici o crimă nu a afectat încă vreo personalitate publică, politică sau juridică. Faptul că pedeapsa capitală a fost abolită instantaneu după executarea „cuplului dictatorial” (am fost unici și prin asta; nu e un regret ci o constatare) sugera limpede că ar fi putut urma și alți odioși.

Intrigant și  generator de afectare emoțională e și faptul că răufăcătorilor de varii tipuri li se prepară viitoarea scăpare prin formula „riscă…” ani grei de pușcărie. Ce înțelege justiția europeană și implicit a noastră prin ani grei e …greu de spus dacă nu ridicol. Riscul ca și verbul a risca se referă în limba noastră la „a-și pune în primejdie viața, onoarea, a se expune unui pericol posibil”; dar și „ a acționa la noroc”, ceea ce explică curajul penalilor. Afectare emoțională îți provoacă și când derbedei cu mulți bani se „postează” spre a-și arăta disprețul pentru justiție, pe ticăloasă dreptate în fond. 

Iată cum amenințarea cu informațiile mediatice poate fi  resimțită și altfel; e un drept civic inalienabil (adică ar trebui să fie!) ca la nivel individual realitatea să fie interpretată nu de iure ci de facto. 

Cât privește imaginile care ne pot afecta emoțional, în fapt nu… privim nimic pentru că sunt atât de încețoșate  încât ajungem direct la afectare oculară sau nici atât, constatând prin parafrazarea lui Syrus că imaginea e precum vorba.

Un comentariu

  1. Felicitări pentru profunzimea analizei. Un punct de vedere pertinent.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *